Viața trebuie trăită, dar nu supraviețuită. Scrisoarea unei femei de 83 de ani

„Dragă Berta!

Citesc din ce în ce mai mult, și șterg praful din ce în ce mai puțin. Petrec mult timp în curte și mă bucur de priveliște, și nu îmi pasă de buruienile din grădină. Petrec mai mult timp cu familia și prietenii și dedic puțin timp lucrului.

Viața trebuie trăită, dar nu supraviețuită. Acum încerc să realizez aceste momente și să le apreciez. Nu economisesc nimic: folosesc porțelanul și cristalul familiei la fiecare ocazie, fie că am slăbit cu un kilogram, că am curățat bine chiuveta, toate ocaziile sunt speciale.

Îmbrac blazerul preferat chiar și când merg la piață. Nu îmi păstrez parfumul pentru ocazii speciale, dar îl folosesc chiar și când merg la magazin sau la bancă.

Cuvintele „într-o bună zi” și „cândva” nu mai au valoare. Dacă vreau să privesc sau să aud ceva, o fac acum, nu las pentru „într-o bună zi.” Nu știu ce ar face alții dacă ar afla că ziua de mâine nu o vor avea.

Cred că își vor telefona familia și mai mulți prieteni apropiați. Ar putea să telefoneze și vechii prieteni pentru a-și cere scuze. Aș vrea să cred că vor merge să ia cina împreună.

Cred că niciodată nu voi afla asta. Acestea sunt lucrurile pe care nu le-aș fi făcut și m-aș supăra dacă aș ști că orele îmi sunt numărate.

Mă supăr pentru că nu am scris niște scrisori pe care am vrut să le scriu.

Mă supăr și îmi pare rău că nu am spus destul de des soțului și părinților cât de tare îi iubeam.

Încerc să trăiesc fiecare clipă la maxim, să nu îndepărtez momente și persoane care mă fac să mă simt bine și adaugă farmec vieții noastre. Și în fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun că azi e o zi specială.

Fiecare zi, fiecare minut, fiecare respirație − acesta este un dar adevărat.

Viața nu poate fi o petrecere continuă, dar atâta timp cât suntem aici trebuie să dansăm.”

error: Content is protected !!