„Sunt copii care vin să ofere și sunt copii care vin să ia!” De ce este atât de dificil?

Există unii copii care au niște abilități incredibile. Ei reușesc ca prin magie să schimbe viața oamenilor din jurul lor. Dar ce trebuie să facem în cazul în care copilul nu este chiar așa cum îl așteptați?

Relația cu părinții.

El nu este așa cum ne-am imaginat. În astfel de cazuri se spune că: „Există copii care vin să dea și sunt copii care vin să ia”. În momentele de disperare ați putea spune: „Dacă nu era el, ar fi fost mult mai bine! Am fi o familie ideală…” Asemenea copii sunt ca niște vampiri care se hrănesc cu energie, dar nu oferă nimic în schimb.

Ce să facem în asemenea situație? Să-l neglijăm? Ori să investim bani, timp, dragoste, nervi, putere și sănătate ca până la urmă el să nu aprecieze acest lucru, ba dimpotrivă? Să așteptăm până când va face singur alegerea?

„I-am dat viață! Ar trebui să ne fie recunoscător”. Toți părinții vor să fie importanți pentru copilul lor, la fel cum este acesta pentru ei. Dar unii părinți sunt convinși de faptul că au niște copii care nu prețuiesc nimic.

Psihologia relațiilor de familie explică faptul că relațiile dintre copii și părinți nu se bazează pe schimb. Copilul nu știe, nu poate și nu trebuie să ofere ceva în schimb pentru faptul că s-a născut. Astfel va apărea o situație de blocaj în care unii cer, în timp ce alții nu corespund așteptărilor.

Adulții așteaptă de la copii respect și recunoștință, dar nu prea reușesc să obțină acest lucru! Acest lucru se întâmplă din cauza că nu există o legătură spirituală între ei.„Poate îi ofer prea puțin?” Este mult mai ușor să-i oferiți ceva material, dar copilul are nevoie de timp, atenție, emoții, recunoștință, dragoste, respect. Un copil răsfățat va crea un cerc vicios: el va cere, iar părinții îi vor oferi aceste lucruri, dar vor aștepta, la rândul lor, să primească recunoștință.

„Fii la fel ca mine! Nu te pot accepta altfel”. Această expresie nu este rostită cu voce tare, dar se manifestă prin dezaprobare.

Pot apărea și situații de conflict: părinții nu-i oferă pentru că „nu merită”, dar copiii nu vor să acceptă să primească nimic de la părinți deoarece vor fi nevoiți să se supună și să renunțe la interesele personale. Este mai ușor să spui: „Nu am nevoie de nimic de la tine!” decât să accepți să primești bani și daruri.

Relațiile dintre adolescenți și părinți devin din ce în mai dificile pentru că au fost deja comise mai multe greșeli în educație. Copiii cresc, lăsând în urma lor niște părinți dezamăgiți. Astfel se îndepărtează unul de celălalt și fiecare va suferi în singurătate.

Înainte de a fi prea târziu încercați să scoateți ochelarii de culoare roz. Este foarte greu să educăm un copil. Dar axioma vieții este următoarea: orice copil este o binecuvântare. Trebuie să-l iubiți, să-l încurajați, să-l susțineți și să fiți sinceri cu el, acestea vor fi lucrurile pe care le va oferi când va deveni matur.

Copiii se nasc pentru a-și trăi viața. Copilul Dumneavoastră a apărut în această lume cu un singur scop: să fie iubit și acceptat așa cum este el, cu toate calitățile și defectele sale și indiferent de vârsta pe care o are: 3 sau 33.

În viață există situații și familii diferite. Problemele din perioada adolescenței sunt doar vârful aisbergului. Pentru a fi fericiți va trebui, fiecare dintre noi, să depunem un mare efort pentru a ne dezvolta și a ne schimba spre bine.

Cine credeți că este vinovat pentru faptul că unii copii sunt nerecunoscători ? Cum s-ar putea schimba acest lucru? Nu uitați să ne scrieți în comentarii.

error: Content is protected !!