Știți oare cum femela vultur își alege perechea, viitorul tată al puilor săi?

Este impresionant ce face vulturoaica atunci când își alege un tată pentru puișorii săi. Rupe o crenguță din copac, se ridică la o înălțime mare și începe să planeze în cercuri. Atunci când în jurul ei încep să se adune vulturii, ea lasă crenguța să cadă și apoi se uită. Masculul care reușește să prindă crenguța în cădere și să i-o aducă cu mare grijă vulturoaicei, va fi alesul ei, însă numai după ce va face acest lucru de mai multe ori se va împerechea cu el.

Veți înțelege imediat de ce face acest lucru.

Apoi cei doi urcă pe o stâncă mare, în vârful căreia își fac un cuib din crengi dure. Apoi își smulg reciproc câteva pene și niște puf și le aranjează în cuib așa încât să acopere tot spațiul gol și să-l facă mai moale și mai călduros. După ce cuibul este gata, vulturoaica depune ouă (1-3 ouă), pe care le clocesc ambii până vor ieși puii. Puii de vultur sunt foarte slabi și firavi, de aceea părinții îi acoperă cu corpul lor până vor mai crește și vor prinde la puteri. Între timp cei doi le aduc de mâncare, apă, îi acoperă de ploaie, de soarele puternic până când încep a le crește penele și li se întăresc aripile și coada.

Și aici apare momentul decisiv… vulturul începe să lovească și să scuture cuibul. De ce face acest lucru? Pentru a scoate din cuib toate penele și vor rămâne doar ramurile aspre. Puii vor începe să se agite, neînțelegând ce se întâmplă: cuibul a devenit foarte rece și incomod… mama și tata erau atât de blânzi și grijulii. Între timp mama prinde un pește și se așază la o distanță de circa 5 metri de la cuib și începe să mănânce din el. Puii încep să țipe, să se agite și mai mult… doar mai înainte era diferit, mama și tata le aduceau mereu de mâncare?

Ce le rămâne de făcut? Dacă vrei să mănânci, trebuie să ieși din cuib. Și astfel încep să facă mișcări pe care nu le-au mai făcut niciodată și nici nu le-ar fi făcut, dacă părinții i-ar mai fi dădăcit. Dar trebuie să ne amintim că puii sunt într-un cuib la marginea prăpastiei, pe cea mai înaltă stâncă, iar ei fiind neîndemânatici, încep a cădea unul câte unul. Dar în acest moment tatăl, care cândva prindea crenguțe, își prinde puii și-i salvează unul câte unul.

Vulturul zboară spre ei și-i prinde pe toți. Apoi îi pune în cuib, puii cad din nou și procesul se repetă. Vulturul nu va permite ca puii săi să se zdrobească în cădere.

Și după mai multe căderi puii încep să-și întindă aripile și să facă mișcări pe care nu le-au mai făcut niciodată: ei învață să zboare. În acest fel, vulturii își fac puii independenți, le arată cum să-și dobândească hrana singuri.

Acesta este un exemplu foarte bun despre modul în care ar trebui să ne educăm copiii. Este foarte important să nu-i ținem prea mult în cuib și să-i hrănim cu pește atunci când ei îl pot prinde singuri! Dar să-i învățăm să zboare, sprijinindu-i, oferindu-le timp, înțelepciune și putere.

Și trebuie să știm cum să ne alegem un bărbat destoinic, care să aibă grijă de copii, să-i păzească și să le fie alături în momentele critice.

Vulturii au foarte puțini pui, unul sau doi…