Soțul meu mi-a scris o scrisoare din 6 cuvinte, pe care le voi ține minte pentru totdeauna!

Acum câțiva ani, eram o familie obișnuită și fericită. Soțul meu mergea la muncă în fiecare zi, apoi seara mă ajuta cu fiica noastră, o scăldam împreună, se plimba cu ea pe afară. Uneori ieșeam împreună cu toată familia în zilele de weekend la plimbare.

Când s-a născut a doua fiică, situația s-a complicat. Mi-a devenit mai greu să mă ocup de copii și am început să-i reproșez soțului că are ocazia să se dezvolte profesional, iar eu stau acasă în patru pereți.

Soțul meu mă ajuta doar în zilele sale de odihnă, dar oboseala mea morală și nemulțumirea față de grijile casnice și de rutină, erau în creștere. Soțul mereu își repara mașina, singur pleca la țară, uneori chiar uita să facă ceva ce îl rugam.

Mă înfuriam adesea, am devenit iritabilă. Am încercat să dau fiica mai mare la grădiniță, dar ea adesea se îmbolnăvea, așa că aproape că nu mai reușeam să mă odihnesc. Soțul meu era de dimineață până seara la locul de muncă, iar mie a încetat să-mi placă viața mea.

Consideram că nu am primit nimic de la căsătorie decât o grămadă de griji, probleme și singurătate. Am decis să vorbesc cu soțul meu, dar din cauza copiilor mici, grijilor casnice și a muncii, conversația mereu se amâna. Apoi am decis să scriem scrisori unul altuia.

În scrisoare a trebuit să fie scrise toate nemulțumirile unuia față de celălalt. Seara, copiii au adormit și am început să scriu. Am scris trei foi!

Am scris multe: despre că m-am săturat de concediul de maternitate, de căsnicia noastră, de faptul că soțul e mereu la serviciu, prea mult timp repară mașina, pleacă singur la țară…Că nu mai pot așa, nu vreau și nu înțeleg deloc, de ce trebuia să mă căsătoresc.

I-am înmânat scrisoarea soțului în seara următoare. A citit, s-a gândit. Apoi a zâmbit și a spus: “Ei bine, copiii vor crește și lucrurile se vor schimba”. Apoi, mi-a dat scrisoarea pe care a scris-o el.

Am luat scrisoarea cu o față nemulțumită, așteptând aceleași reproșuri cu mai multe pagini în adresa mea și pregătindu-mă să-i răspund cu acordul pentru divorț. Dezdoi o foaie mare, în care erau scrise doar șase cuvinte: ”Te iubesc așa cum ești tu!”.

Nu m-am așteptat…Așteptam orice, numai nu asta. Nu știam ce să spun. Acea seară am petrecut-o împreună și nu i-am mai cerut să-mi explice nimic.

Mi-am dat seama că nu mai am oameni în lume, cu excepția soțului și a copiilor, care mă iubesc așa cum sunt. Nu pentru merite profesionale, nici pentru bani. Am păstrat acea “scrisoare” și îmi voi aminti de cele 6 cuvinte toată viața.

Da, copiii deja au crescut… Acum viața noastră s-au schimbat foarte mult. Putem călători împreună, putem vizita parcuri, muzee, ne putem distra împreună.

Uneori îmi amintesc de acea seară și sunt atât de fericită că soțul meu a avut curajul și înțelepciunea să scrie exact acele șase cuvinte în scrisoare! În caz contrar, am fi divorțat și familia noastră fericită nu ar fi existat.

Ce credeți despre spusele soțului? Așteptăm cu drag comentariile dvs.