Sindromul „vârstei pierdute”: ce este și cum putem să-l recunoaștem

Ați auzit vreodată despre sindromul „vârstei pierdute”? Nu? Apropo, este foarte interesant. Vârsta pierdută este vârsta cuprinsă între 50 și 70 de ani. Și se numește „pierdută”, deoarece această perioadă nu mai există în viața noastră.

Nu există din simplu motiv că, în această perioadă, în primul rând încercăm să părem încă tineri, iar apoi cu tristețe recunoaștem că suntem bătrâni. Și, ca rezultat, pur și simplu ștergem din viața noastră o mare parte, care de fapt poate fi cea mai bună din viața noastră.

Unii cred că după 55 sau 60 de ani, puteți uita de plăcerile vieții.

Nimic de genul ăsta! Secretul este simplu.

Nu încercați să trăiți după 55 de ani ca la 30 sau 40 de ani. În schimb, trebuie să vă dezvoltați în continuare.

Doar nu încercăm să trăim la vârsta de 15 ani ca la 5 ani sau, la 30 de ani ca la 15 ani. La 15 ani nu ne jucăm cu păpuși și soldăței, ca la 5 ani. La 30 ani nu mai ascultăm muzica care ne plăcea la 15 ani.

Acest lucru nu înseamnă, firește, că avem mai puțină plăcere. Asta înseamnă că noi primim plăcere din altceva.

Am auzit de multe ori de la diferiți oameni despre un fenomen curios. La aproximativ 50-55 de ani, mulți oameni au sentimentul că în viață ceva s-a încheiat și altceva care ar fi trebuit să înceapă în acel moment, încă nu a început. De parcă s-a format p pauză în viață, care, din păcate, poate dura o perioadă lungă.

Ce pot să vă spun referitor la acest subiect?

Este vorba despre obiective! După 50 de ani ne punem drept obiectiv să nu trăim mai rău decât înainte. Să nu arătăm mai rău decât înainte, să nu muncim mai rău decât înainte, să nu câștigăm mai puțin, să nu ne odihnim mai rău…
Ei bine, un este de mirare că atât de mulți oameni simt din păcate că după 50 de ani viața lor s-a oprit. Cum poate fi altfel, dacă tot ceea ce încercăm să facem este să ne repetăm pe noi înșine?

Încercați să vă setați un alt obiectiv – să trăiți mai bine decât înainte. Să obțineți de la viață mai multă plăcere. Să vă distrați mai bine, să vă odihniți mai interesant, să arătați mai bine, să iubiți mai puternic. Încercați și veți simți imediat că viața are sens.

Nu este posibil? De ce nu ar fi?

Atât timp cât credem că, după 50 de ani, dezvoltarea noastră personală se termină, atât timp cât încercăm cu disperare să ne agățăm de trecut, să trăim ca înainte, putem uita de bucurie și de plăcere.

Bucuria și plăcerea vieții după 55 de ani apare atunci când renunțați la trecut și vă permiteți să continuați să trăiți, să vă schimbați, să vă dezvoltați, să deveniți diferiți, permițându-vă noi pasiuni, noi prieteni, lucruri noi, plăceri noi.

Chiar în comparație cu generația părinților noștri, am adăugat încă 25 de ani de viață activă! Un sfert de secol!