Sfaturile unui psiholog: „A avea grijă ca copilul tău să fie îmbrăcat şi sătul – nu este educaţie”.

Psihologul Mihail Labkovsky, cu 30 de ani de experiență în domeniu, vorbește despre lucrurile simple pe care deseori le trecem cu vederea, încercând „să creștem om din copilul nostru”.

1. Fiind niște oameni nefericiți, nu veţi putea să construiți relația cu copilul astfel încât el să fie fericit. Dar dacă părinții sunt fericiți, nu e nevoie de nimic altceva.

2. Mulți cred că cu părintii totul este bine, probleme sunt doar cu copiii. Și sunt surprinși atunci când într-o familie cresc doi copii absolut diferiți: unul încrezut în sine, cu reușite, un luptător adevărat, altul – un ratat veșnic nemulțumit şi agresiv. Aceasta înseamnă că unuia dintre ei nu i-a fost acordată suficientă atenție. Cineva era mai sensibil , avea nevoie de mai multă dragoste, iar părinții nu au observat asta.

3. A avea grijă ca copilul tău să fie îmbrăcat şi sătul – nu este educație. Cu părere de rău, mulţi părinți consideră că doar a această grijă este suficientă.

4. Cum vă comportaţi cu copilul dvs în copilărie, aşa se va comporta şi el cu dvs la bătrânețe.

5. Școala ar trebuie să îl învețe nu atât de multă matematică şi literatură, cât însăși viaţă. De la şcoală e important să primim nu doar cunoștințe teoretice, ci şi practice: capacitatea de comunicare, de construire a relațiilor, să răspundem pentru sine, pentru faptele noastre, să rezolvăm problemele noastre, să gestionăm timpul… Anume aceste abilități sunt necesare pentru a ne simți încrezuți şi a reuși în viață.

6. Îngrijorarea excesivă pentru notele proaste de la şcoală este doar reflecţia atitudinii adulților. Dacă părinţii reacţionează liniștit atunci când copiii primesc o notă de 2 sau suferă un eşec în sport, dacă ei spun: „Dragul meu, nu te întrista”, atunci şi copilul e liniştit, stabil, neapărat se va echilibra la învățătură şi va găsi un domeniu în care va reuşi.

7. Dacă în şcoala primară copilul dvs nu poate face față programului, dacă sunteţi nevoit (ă) să staţi mult cu copilul la teme – problema nu e în copil, ci în şcoală. Mai dificil – nu înseamnă mai bine! Copilul nu trebuie să se obosească în exces, încercând să ţină pasul cu programul propus de pedagogi. În clasa întâi, tema pentru acasă trebuie făcută în 15- 45 de minute.

8. Pedepsirea copiilor este posibilă și uneori chiar necesară. Dar trebuie să separați în mod clar copilul și fapta lui. De exemplu, aţi convenit ca până să ajungeți de la serviciu acasă, copilul să-şi facă temele, să mănânce şi să strângă după el. Şi iată , veniți acasă şi observați: castronul stă neatins, caietele nici nu au fost deschise, pe covor sunt niște foi împrăștiate, iar copilul stă cu nasul în tabletă.

Important în acest moment să nu vă transformați în „furtună”, să nu țipați la copilul dvs. Fără urmă de agresivitate să vă apropiați de copil, zâmbind, şi să spuneţi: „Eu te iubesc mult, dar tableta nu o vei primi o săptămână de acu încolo”. Dar să țipați, să vă înfuriați nu merită. Copilul e pedepsit prin privarea de gadget-uri.

9. Bani de buzunar copilul trebuie să aibă încă de la 6 ani. Nu e vorba de sume mari, ci de sume mici, pe care să le gestioneze singur. Şi e important ca banii să nu devină un instrument al manipulării. Nu trebuie să controlați pe ce anume cheltuiește banii și suma nu trebuie să depindă de rezultatele lui la școală.

10. Nu trebuie să trăiți viaţa copiilor în locul lor, hotărând ce trebuie să facă sau să nu facă, să le rezolvaţi problemele, să îi presați cu ambițiile dvs. Dvs îmbătrâniți, cum vor trăi?

11. În toată lumea merg să studieze la universitate doar cei mai deștepți şi cei mai bogați. Ceilalți merg să-şi caute de lucru, să se caute pe sine şi să strângă bani pentru studii. Dar la noi cum e?

12. Sunt împotriva controlului permanent. Copilul trebuie să simtă că în familie el este iubit, respectat, au încredere în el. În acest caz el nu se va lega cu „un grup rău” şi va evita alte tentații pe care alți colegi o situaţie tensionată în familie.

13. Când lucram în şcoală, de Ziua Cunoștințelor spuneam că a învăța trebuie măcar pentru faptul că pentru munca intelectuală se plăteşte mai mult decât pentru cea fizică. Iar după ce ați învățat, veți putea lucra și veți fi plătiți pentru ceea ce vă place să faceți.

14. Dezordinea din camera adolescentului corespunde cu starea lui interioară. A pretinde să facă curat se poate numai când lucrurile lui şi dezordinea se extinde în afara camerei lui.

15. A educa nu înseamnă a învăţa cum să trăieşti. Asta nu funcţionează. Copiii se dezvoltă prin analogie, observând acțiunile părinţilor.

16. Este necesar să vorbești cu copii despre viața în general și nu despre cum să trăiești. Dacă părintele poate să vorbească cu copilul numai despre probleme – el are o problemă

17. Dacă un copil încearcă să manipuleze adulții – are doar o nevroză. Şi trebuie să căutaţi cauza. Oamenii sănătoşi nu manipulează. Ei rezolvă problemele în mod direct.

18. În conversaţia cu copilul, nu îl criticaţi, nu atingeţi personalitatea lui, nu ieşiţi din cadrul analizei faptei lui. Nu îi spuneţi: „eşti rău”, dar ” cred că eu nu am procedat corect”. Folosiţi formulările „mie-mi place atunci când tu..” sau „mie nu-mi place atunci când”…”Eu nu aş vrea ca…”

19. Copilul trebuie să simtă că părinţii lui sunt oameni buni şi puternici. Care îl vor susţine, sau îl vor refuza în unele cazuri, important e ca ei îl iubească.