Fiecare părinte dorește să crească din copilul său un om bun, grijuliu, empatic, inteligent și responsabil. Pentru aceasta părinții depun mult efort și investesc în copiii săi, timp, emoții, bani… În acest articol vă prezentăm istoria unei femei care a reușit să crească din fiul său un bărbat responsabil și cumsecade.
„Mă numesc Tatiana și am 40 de ani. Locuiesc într-un sat, la 50 km de cel mai apropiat oraș. Pe timpuri aveam o familie plină, dar acum câțiva ani am rămas văduvă. Fiul meu Dumitru, atunci avea doar 10 ani. Am fost pusă în situația să-mi cresc fiul de una singură. Am făcut totul pentru ca să cresc din el un bărbat onest, bun și iată ce mi-a reușit.
După ce a absolvit gimnaziul, Dumitru a fost înmatriculat în Colegiul tehnic. Acum fiul meu locuia în căminul colegiului și venea acasă doar în weekend, cu unele excepții când nu venea nici atunci. Dumitru învăța foarte bine, dar în viața personală, după cum s-a dovedit mai târziu, el a greșit…
După terminarea celui de-al doilea an de studii fiul trebuia să se întoarcă acasă pentru toată perioada vacanței, dar a întârziat. Dumitru a venit doar peste două săptămâni după terminarea anului de studii și nu era singur. Când am deschis ușa în acea dimineață, pentru o clipă am avut senzația că încă nu m-am trezit și visez. În brațele lui Dumitru era un copil nou-născut.
– Mamă, ți-o prezint pe Victoria!
– Adică? Al cui este acest copil, fiule?
– Al meu… Îmi pare rău mamă, dar nu am putut să-mi las fiica în maternitate.
Mi s-a părut că este doar un vis. Am închis ochii, am scuturat de câteva ori din cap și pentru orice eventualitate chiar m-am ciupit. Am deschis ochii și am văzut același tablou: fiul meu își ținea fiica în brațe și o săruta cu multă dragoste.
– Dumitru, poate îmi povestești ce s-a întâmplat și cum a apărut acest copil în viața ta?
– Desigur îți povestesc…
Fiul și-a început povestea. Imediat după ce a plecat să studieze la colegiu, a cunoscut-o pe Arina. Fata învăța în altă clasă și i-a plăcut foarte mult. Chiar de la prima vedere, Arina i s-a părut foarte deosebită. Fata nu avea haine la modă și nici nu purta un machiaj strălucitor ca alte fete. În scurt timp, fiul meu a aflat că colega sa era orfană și a crescut într-un orfelinat. Dumitru cu Arina au început să prietenească, după care fiul meu a plecat în vacanța de vară…
Când în luna septembrie, el s-a întors în cămin, a aflat că Arina a fost la un pas de sinucidere, deoarece s-a speriat că el a părăsit-o. Anume în acest moment, ca dovadă a dragostei adevărate, între tineri a început o relație reală, care în scurt timp s-a finalizat cu sarcina fetei.
Lui Dumitru îi era frică să-mi spună că vroia să se căsătorească cu această fată. Tinerii au decis să aștepte până vor împlini vârsta de optsprezece ani, ca să se căsătorească fără a cere acceptul. Copilul trebuia să se nască la începutul lunii iunie, chiar înainte de vacanța de vară. Dar s-a întâmplat o tragedie: Arina a decedat în timpul nașterii… Se pare că tânăra avea o patologie cardiacă și nu avea voie să nască.
Dumitru a depus mult efort ca să-și poată lua fiica din maternitate. Băiatul în sensul direct al cuvântului dormea sub ferestrele maternității și nu a permis ca fetița să fie trimisă în orfelinat. Medicilor li s-a făcut milă de tânărul îndurerat și au decis să ajute băiatul să perfecteze toate actele pentru a înfia copilul.
După ce am ascultat această poveste tristă, nu-mi rămânea nimic altceva, decât să-mi accept nepoata. Dumitru s-a transferat la studii cu frecvență redusă și a început să lucreze în sat, la ferma de vaci. El își iubește foarte mult fiica și are multă grijă de ea. Uneori mi se pare că Dumitru vede în această fetiță mică unele trăsături ale iubitei sale… Acum sunt sigură că am crescut un fiu bun și cumsecade.”