Scrisoarea mamei adresată unei profesoare care a devenit ”hit” pe Internet

Este o capodoperă și se citește dintr-o răsuflare!

Vă scrie mama unei eleve de nouă ani. Din păcate fiica mea nu dorește să se transfere în altă grupă pentru orele de limba engleză.

Ea este mică și pentru ea prietenele sale sunt mai importante decât notele joase. Și încetați, vă rog, să-i mai spuneți că părinții ei nu se străduie destul ca s-o învețe limba engleză.

Și încercați, Vă rog, să conștientizați faptul că părinții sunt un model pentru copiii lor.

Și faptul că încercați în mod constant să-i explicați că eu și tatăl ei nu suntem suficient de capabili, de talentați sau de perseverenți, sau pur și simplu, niște netrebnici, ne distruge copilul.

Nu, nu voi mai veni la școală pentru a discuta, după cum îmi cereți, despre însemnările din agendă. Pentru că ultima dată când m-ați întâlnit la școală m-ați mustrat, chiar în prezența copilului, pentru comportamentul meu.

Am fost nevoită să mă îndreptățesc. Dar nu mai vreau să fac acest lucru, nu vreau să pierd încrederea copilului meu, vreau să fiu puternică și de încredere.

Să vă mai spun un secret: eu sunt o mamă-panteră. Pur și simplu m-am temut că un astfel de comportament nu este pe deplin potrivit în cadrul unei școli. Deci va fi cu mult mai bine să nu ne mai vedem.

Nu știu cum să-i mai explic școlii moderne că părinții nu ar trebui, în genere, să facă lecțiile împreună cu copiii. DELOC!

Și dacă copilului nu-i reușește ceva, este problema profesorului, curriculumul și manualele nu sunt adaptate la vârsta copiilor, așteptările sunt prea mari și așa mai departe.

Nu vom încerca să demontrăm nimic nimănui și vom încerca să studiem acasă.

Vreau să vă explic doar că fiica mea face lecțiile împreună cu tatăl ei, fostul meu soț, care o vizitează de două ori pe săptămână. Da, el nu reușește întotdeauna să facă temele corect.

Deși, să fiu sinceră, nu pot să cred că un om de știință nu poate calcula corect. Nu vreau să încerc să demonstrez aici dacă el are sau nu dreptate.

Ok, el nu reușește întotdeauna să facă ceea ce i-ați cerut copilului. Să presupunem.

Și mai este un moment. Fiica mea îl așteaptă și vrea să facă temele doar cu el. Și eu, sincer, nu aș fi surprinsă dacă, de fapt, ei învață împreună germana.

Sau chiar joacă în cărți. Nu-mi pasă.

Mie, în genere, îmi este indiferent și nu-i voi reproșa că nu se străduie destul.

Ea va învăța cumva limba engleză. Dar copilăria și comunicarea cu tatăl său nu se vor mai întoarce niciodată. Da, suntem mulțumiți de nota „6”. Eu personal am învățat limba engleză într-o lună, când am locuit la New York; aveam deja 24 de ani.

O vorbesc fluent. Și consider că nota „6” nu-i va afecta în nici un fel viitorul său. Și nu consider că asiduitatea este o virtute importantă.

Și manualul impus îmi pare unul anti-pedagogic și dacă aș fi studiat la New York în baza lui, cred că aș fi început a vorbi în spaniolă, nu în engleză.

La întrebarea de ce alți copii pot învăța limba engleză în baza acestui manual pot răspunde doar că unii copiii sunt talentați și pot învăța ușor limbile străine, chiar și fără profesor.

Sau poate merg la meditații.

Nu, nu consider că este necesar ca ea să meargă la meditații. Deoarece acest lucru implică un efort suplimentar și nu înțeleg de ce copilul meu trebuie să învețe ceva ce nu aplică practic deloc.

Mai ales dacă este vorba despre ceva ce nu-l interesează și nici nu are capacități.

Da, eu consider că nu toate abilitățile trebuie să fie dezvoltate de la vârste fragede.

Și apoi și meditațiile costă. Dacă va merge timp de 7 ani la meditații va trebui să plătim în jur de 10 mii de euro.

Și vor fi și acestea niște lecții dificile și plictisitoare, cu manuale de gramatică și cu niște înregistrări audio dubioase. Cu acești bani voi putea, peste cinci ani, să-mi duc fiica pe două luni la Londra și să-i găsesc o profesoară tânără și plină de viață.

Se vor plimba pe acolo primăvara și vor admira narcisele galbene.

Observați diferența?

Va învăța, ca și mine, limba engleză în câteva luni. Sau, ca și tatăl ei, privind seriale americane.

De aceea pentru noi este foarte important să rămânem un sprijin de încredere pentru fiica noastră. Ca să se bazeze pe noi și pe experiența noastră.

Care este cu mult mai productivă decât programul școlar.

Și Vă rugăm să-i spuneți că noi, părinții ei, suntem extraordinari.

Mulțumesc.

Olga Dori

error: Content is protected !!