Prietena a mers la bucătărie la soțul meu, s-a așezat pe masă și i-a spus: „Știu că vrei asta!”.

O veche prietenă de a mea a sunat și mi-a cerut să stea la mine acasă câteva zile. Eu și soțul meu locuiam în capitală, iar ea voia să vină dintr-un alt oraș. Am fost obligată să fiu de acord, crezând că aceasta este doar o prietenă. Da, mi-am amintit că și mamele noastre erau apropiate. Am lăsat-o să intre.

Apartamentul nostru este mic, dar este al nostru. Prietena a venit și și-a găsit locul potrivit. Acasă, purta blugi mulați și o bluză scurtă, astfel încât totul să fie accentuat, practic toată silueta ei era la vedere. Era întotdeauna machiată și flirta cu soțul meu chiar față de mine.

Nu avea de gând să mă ajute cu ceva prin gospodărie. Eram în penultima lună de sarcină și făceam totul în jurul casei de una singură. Soțul mă ajuta când avea timp liber.

Câteva zile s-au transformat în câteva săptămâni. Într-o noapte nu am putut dormi și stăteam liniștită în pat. Soțul meu stătea în bucătărie și lucra la calculator. La un moment dat, văd cum prietena mea se ridică încet din pat și pe furiș, într-o cămașă de noapte transparentă se duce la bucătărie.

Am decis să mă duc după ea și să văd ce i-a venit în gând să facă. Stau în întuneric și văd următoarea imagine: s-a așezat pe masă, chiar în fața calculatorului soțului, a pus picior peste picior și se uită la soțul meu. El întreabă:

– Nu ai somn, da?

– Văd că și ție nu ți-i somn. Știu că vrei asta! – a fost răspunsul ei.

– Adică? – soțul a fost surprins.

– Nu te face prost. Văd cum mă privești.

Prietena s-a sculat de pe masă și a închis ușa bucătăriei. Eram într-o panică, nu știam ce să fac. Tot felul de scenarii îmi veneau prin cap. M-am gândit să deschid ușa. Înainte de a deschide ușa, soțul meu a deschis-o și ținând-o pe prietena de cot, a condus-o de acolo cu cuvintele:

– Ai înnebunit cu totul! Adună-ți toate lucrurile chiar acum și pleacă momental! Ai înțeles?

– Nu, m-ai înțeles greșit! – a încercat să se motiveze prietena.

– Am înțeles totul corect!

El i-a împachetat lucrurile într-o valiză și a dat-o afară din casa noastră. Am înțepenit și nu mă puteam mișca. Soțul se apropie de mine și spune:

– Dacă data viitoare vei mai invita o prietenă – spune-mi mie și eu voi pleca!

– Nu dragule. Acest lucru nu se va mai întâmpla!

Aceasta a fost prima și ultima dată când am lăsat pe cineva să locuiască cu noi. Cu acea prietenă, am încetat să comunic. Mi-a fost pur și simplu rușine de ea, de comportamentul ei și de atâta imprudență. Nu puteam privi în ochii soțului meu din cauza asta, pentru că era „prietena” mea.

Drag cititor, ați avut ocazia să cunoașteți și dvs astfel de ”prietene”? Cum ați fi procedat cu ea?

Așteptăm cu drag comentariile dvs.