Pregătiți-vă copiii pentru viață, nu pentru a se juca în nisip!

Învățați-l acum, cât are 4 ani, să gândească, să nu mintă și să fie responsabil pentru faptele sale.

Dacă un copil, chiar din primii ani ai existenței sale, va înțelege că fericirea constă doar din a se juca fără a face nimic, nu este atât de bine. Dacă a înțeles că „deoarece este mic”, toți ar trebui să-i cumpere Coca-Cola sau dulciuri și treptat se obișnuiește cu faptul că-i stați mereu la dispoziție.

În copilărie, când eram mic, eram sigur că toți copiii au o copilărie frumoasă.

Cât copilul este mic, are o copilărie minunată, fericită și liniștită, în care există jucării, posibilitatea de a juca și de a se alinta.

Dreptul la copilărie este dreptul natural al fiecărui copil.

Este un lucru natural, așa este?

Nu, nu este chiar așa.

Poate fi oare copilăria o fericire pe contul altcuiva?

Cândva demult, cu sute și mii de ani în urmă, copiii nu aveau copilărie. Dacă nu ești adult, nu înseamnă că ai dreptul la anumite privilegii: nu ai drepturi pentru adulți, asta-i tot.

Oamenii au trăit de-a lungul mileniilor fără a le crea o copilărie specială copiilor și fără să simtă în vreun fel această nevoie.

De fapt, dincolo de limitele civilizației europene moderne, în special în Caucaz, copiii nu au copilărie nici în prezent. Acolo toți copiii lucrează aproape în rând cu adulții de pe la vârsta de 2-3 ani: ajută în gospodărie sau în grădină. Pentru ei cel mai bun joc este să-i ajute pe părinți.

Dacă ai 5 ani, atunci trebuie să ai grijă de cei mai mici, care ți se supun deoarece ești mai mare, tot ce este mai bun este pentru cei adulți și toți muncesc. O iubim pe mama, mama i se supune tatălui, părinții ne învață cum să lucrăm și lucrăm. Familia este ca o companie de producție: „Familia noastră”, în care toată lumea trăiește în echilibru unde toți sunt ocupați și lucrează. Despre ce fel de jocuri sau copilărie mai poate fi vorba?

Dar, în ultimii 150 de ani, situația a început să se schimbe. La momentul actual fiecare părinte bun știe că trebuie să-i ofere dragoste și fericire copilului său. Copilul  trebuie să fie iubit, adică trebuie să aibă totul, iar el să nu ofere nimic în schimb.

Deoarece când va crește va avea o viață grea, să-i oferim măcar acum o viață mai ușoară! Trebuie să facem totul pentru el că este mic și-i este greu.

Îi vom lega șireturile, îi vom îndrepta chipiul și-i vom pune mânușițele ca să nu înghețe. Dacă vrea o jucărie, i-o vom cumpăra imediat și dacă va vrea multe jucării, i le vom cumpăra pe toate. Părinții care-și iubesc copiii le vor cumpăra orice! Iată, doar să nu plângi! Trebuie să-l jeliți, dacă s-a rănit sau și-a zgâriat genunchiul și lasă-l să plângă, sărmănelul, iar noi vom încerca să-l liniștim…

Copilăria, așa cum este percepută la momentul actual, este o invenție destul de nereușită.

Dacă s-a obișnuit să plângă și să ceară orice-și dorește, își va forma, tot cu ajutorul nostru, un caracter rău.

Dacă va simți că este centrul Universului și în jurul său se învârte bunicul, bunica, mama și tata, atunci un astfel de copil nu va mai dori să devină adult. Într-adevăr de ce ar trebui să renunțe la fericirea de a fi mic și cei adulți îi stau mereu în preajmă? De ce ar trebui să crească? Copiii sunt șmecheri și dacă vor avea posibilitatea de a rămâne mici pentru a primi toate darurile vieții, vor dori să rămână mereu mici. Adică se vor transforma în niște paraziți care vor trăi pe seama altcuiva.

Chiar și atunci când viața îi va impune să se maturizeze, vor ofta din greu fiind nevoiți să lucreze de luni până vineri și să aștepte week-end-ul pentru a reveni la copilăria fericită, să nu facă nimic, doar să se distreze și să se uite la TV.

Fericirea doar constă în distracție și lenevire, nu-i așa? Fericirea este atunci când nu trebuie să te gândești la nimic.

Fericirea este să faci mereu ceea ce-ți dorești și să bei ca să te simți fericit acum. Avem doar dreptul la fericire, nu-i așa?

Dacă se vor plictisi, vor aștepta ca cineva să-i înveselească.

Dacă vor avea necazuri, se vor întrista și vor aștepta ca cineva să le rezolve problemele.

Așa cum era în copilărie!

V-ar plăcea să aveți un astfel de ginere?

Sau o astfel de noră?

Dragi părinți, de ce le faceți aceste lucruri copiilor voștri?

În copilărie nu ar trebui să i se ofere mereu fericire, ci o bază pentru a deveni ulterior o persoană bună: să respecte persoanele în etate, să se maturizeze și să înțeleagă că viața înseamnă lucru.

Iar o viață fericită constă din munca ta preferată.

Copilăria este perioada în care copilul învață, nu trândăvește. Anume acum trebuie să învețe să-și lege singur șireturile.

Datoria Dumneavoastră este să-l pregătiți pentru viitor, nu să vă distrați împreună cu el. Nu trebuie să-l jeliți când cade și se zgârie, dar să-l învățați să nu plângă când întâmpină dificultăți.

Nu-l tratați ca pe o jucărie, ci ca pe un viitor angajat care vă va conduce, în viitor, propria Dumneavoastră firmă.

Învățați-l pe fratele mai mare să aibă grijă de frații mai mici și nu doar să aibă grijă, dar să fie responsabil pentru ei, să asculte de cei mai mari.

Pregătiți-vă copiii pentru viață, nu pentru a se juca în nisip.