Povestea despre cum n-am dormit multe nopți după nașterea fiicei mele, iar soția mea dormea…

Ambele mame ale noastre trăiesc departe de noi. În plus, una dintre ele nu poate părăsi gospodăria pentru o perioadă lungă de timp, iar cealaltă are mari probleme de sănătate. Nu puteam conta pe ajutorul lor. Pe ambele mame le chinuia conștiința că nu ne pot ajuta, dar noi le convingeam cum putem, că ele nu sunt de vină.

Când am început să planificăm nașterea copilului, înțelegeam de la bun început că trebuie să ne bazăm doar pe noi însuși. Inițiatorul ideii de a deveni tată am fost eu și bineînțeles, am promis că o să fiu de mare ajutor pentru soția mea, după nașterea copilului nostru.

Primele luni 

Mergeam la cursuri împreună cu soția mea și ne pregăteam împreună pentru nașterea copilului. Dar totul a mers foarte prost – în loc de nașterea naturală era nevoie de o operație cezariană, iar copilașul a fost în terapie intensivă… Dar aceasta este o altă istorie.

Când, în cele din urmă, aproape două săptămâni, după nașterea fiicei noastre, am ajuns în sfârșit acasă, au început nopțile nedormite… De fapt nopțile nedormite era un termen relativ – era un somn intermitent. Încă la spital am înțeles că unica soluție pentru mamă, ca să aibă un somn deplin este să doarmă cu fetița.

Fiica mea se trezea în mijlocul nopții, pentru că trebuiau schimbate scutecele. Deoarece este obositor pentru mamă de a se ocupa toată ziua de copil, am decis că cel puțin noaptea ea trebuie să se odihnească. De aceea, eu mi-am asumat responsabilitatea schimbării scutecelor în timpul nopții. De îndată ce auzeam că plânge fetița, o luam de la sânul soției, o dezbrăcam, îi schimbam scutecul, apoi iar o întorceam la sânul soției mele și doar atunci mă duceam din nou la culcare.

Odată îmi amintesc că eram atât de somnoros, încât mai că nu am scăpat fiica din mâini. Din fericire, am prins-o. S-a întâmplat acest lucru deasupra pătucului fetei.

Ca urmare, prin numărul de ore mi se părea că dorm bine, dar somnul intermitent își dădea de știre. La locul de muncă eram foarte somnoros. Apropo, datorită acestui fapt am stat dependent de cafeaua de dimineață.

Primii ani 

Fiica creștea, trezirea frecventă era înlocuită cu vigilența nopților ciudate, când copilul se trezea la ora trei dimineața și pur și simplu nu mai dorea să doarmă. De asemenea, în timp ce o legănam tot nu ceda. În astfel de momente, mergeam într-o altă cameră pentru a o distra, până când începea să-și arate semnele de somn.

Seara, mai întâi de toate, eu adormeam fiica. Dar dacă micuța nu dorea să adoarmă în brațele mele, atunci soția mă înlocuia. Se întâmpla că eu cu soția ne înlocuiam de două – trei ori, până când fiica începea să adoarmă bine și dulce. După înțărcare fiica adormea mult mai greu.

Somnul fetiței a revenit la normal după vârsta de 3 ani. Dar până acum adorm fiica tot eu. Îmi este adesea convenabil să adorm cu fiica mea, pentru că mă trezeam mai devreme să lucrez. Dacă seara este o problemă de urgență, îmi rog soția să se ocupe de somnul copilului.

De ce vă povestesc aceste lucruri…

S-a dovedit că soarta m-a făcut cunoscut cu un alt bărbat, care avea o fiică, de aceeași vârstă cu fiica noastră. Aveam un subiect comun de discuție.

Într-una de conversații, noul meu prieten, mi-a spus cu bucurie că doarme acum într-o altă cameră. Pentru că altfel, spune el, este imposibil să dormi suficient: fiica plânge, soția schimbă scutecele, apoi o hrănește.

-Serios? Și soția ta cum doarme? Are parte de un somn împlinit? – am întrebat eu.

-Nu, dar eu trebuie să merg la muncă! – spuse el puțin timid.

-Dar după părerea ta, soția nu lucrează? Când toată ziua se ocupă de copil, o duce în brațe prin casă, la plimbare, la magazin…

-Dar acest lucru este complet diferit…

Doar am dat din mână și mi-am imaginat cât de multe pretenții o să fie în adresa soției lui. De exemplu: soția acestui bărbat nu va avea chef să facă dragoste cu el. Și de unde o să-i vină dorința, dacă ea este stoarsă de puteri, asemenea unei ”lămâi”? Și cum o să-și privească soțul, dacă el a lăsat-o singură cu toate problemele? Ce, acest copilaș este doar al ei? O adresare către toți bărbații – NU FIȚI AȘA!

Ce părere aveți despre această poveste? Așteptăm cu drag comentariile dvs.

error: Content is protected !!