În vremurile de demult, Dumnezeu a plămădit zece bărbați cu numele Adam. Unul din ei prelucra pământul, al doilea păștea oile, al treilea prindea pește…
După un timp s-au apropiat de Tatăl Ceresc cu o rugăminte:
– Avem de toate, dar ne lipsește ceva. Ne plictisim.
Dumnezeu le-a dat câte o bucată de aluat și le-a zis:
– Fiecare să-și plămădească câte o femeie după propria dorință, exact așa cum îi place: mai slabă, mai cu forme, înaltă sau scundă… Iar eu le voi da viață.
După aceea Dumnezeu a scos o farfurioară cu câteva bucăți de zahăr și le-a spus:
– Aici sunt 10 bucăți. Luați fiecare câte o bucată și oferiți-i-o femeii de lângă voi pentru ca viața împreună să vă fie mai dulce.
Toți au făcut cum li s-a poruncit.
Dar Dumnezeu s-a înfuriat:
– Unul din voi nu este cinstit. În farfurie erau zece bucăți de zahăr. Cine a luat două?
Toți au tăcut.
Atunci Dumnezeu le-a luat înapoi femeile de le-a amestecat. Şi i-a dat câte una fiecăruia la nimereală.
De atunci nouă din zece bărbați cred că soția altuia este mai dulce… Deoarece ea a mâncat două bucăți de zahăr.
Și doar unul dintre ei știe că femeia sa este unică și deosebită, deoarece el a fost cel care a mâncat bucata de zahăr.