“Pentru mine e târziu deja” – de atâtea ori am auzit această frază de la prietenele și colegele mele de serviciu. De la bărbați n-am auzit-o niciodată! “Pentru mine e târziu să învăț, cum să merg la universitate la 35 de ani?!”, “Pentru mine e târziu deja să întemeiez o familie și să fac copii” etc.
Vârsta… E curios că față de vârstă noi avem doar două atitudini: fie e “prea devreme”, fie e “prea târziu”. Dar cum rămâne cu toate lucrurile frumoase pe care le putem face în viața noastră? Mai rămâne loc pentru ele?
Se pare că noi nu mai simțim “momentul potrivit”. Noi considerăm că momentul potrivit e atunci când se întâmplă ceva. Iar dacă acel ceva nu se întâmplă, considerăm că probabil nu e momentul potrivit. Această atitudine ne face să fim insensibili și incapabili de a depune efort pentru a înfăptui ceea ce ne dorim.
Iar atunci când totuși se găsește un astfel de moment potrivit, ne putem ciocni cu stereotipurile de genul “e prea târziu”, “nu e potrivit pentru vârsta ta”. Dar să vedem ce se întâmplă în societatea înaltă. Janet Jackson a rămas însărcinată la 50 de ani. “Ce grozăvie!” – s-ar gândi majoritatea dintre noi. Dar ce să facă o femeie care a rămas însărcinată la 40, 45 sau 50 de ani? Să facă avort? Oare omorul e o soluție? Și asta doar pentru că lumea din jur consideră că vârsta nu e potrivită?
În mod normal toți ar trebui să se bucure și să o încurajeze: “Ce dar frumos ai primit, cu siguranță copilașul îți va aduce multe bucurii!” La urma urmei trăim într-o epocă în care medicina e foarte dezvoltată, iar multe dintre riscurile unei sarcini la această vârstă pot fi evitate sau controlate.
Să vedem și alte exemple. Jennifer Lopez la 47 de ani a început o relație romantică cu un muzician mai tânăr ca ea cu 17 ani, iar la gala premiilor Grammy a venit într-o vestimentație destul de provocatoare. E prea în vârstă pentru asta? Dacă ea se simte tânără în interior, de ce ar trebui să se forțeze să se alinieze la standardele văzute de alții?
Se creează impresia că după 45 de ani ar trebui deja să începi să-ți cauți loc la cimitir și o piatră de mormânt care să-ți placă. Adică perioada de viață, care pe bună dreptate e considerată ca a doua tinerețe, noi trebuie să o petrecem încuiate în case doar pentru că nu mai arătăm la fel de bine ca acum 20 de ani? Organismul îmbătrânește și asta e ceva normal, trebuie să acceptăm acest lucru și să mergem înainte. Fericirea nu ne-o oferă frumusețea corpului, ci viața noastră interioară.
Oare care ar fi, conform acestor standarde ciudate, vârsta potrivită pentru ca o femeie să nască, să iubească, să învețe, să-și facă o carieră? Oare buletinul de identitate este cel care determină forța, energia și mai ales voința unei femei? De ce oare pentru un bărbat niciodată nu e târziu să facă orice, iar pentru femeie sunt o mulțime de limitări? Mai ales că bărbații trăiesc în medie mai puțin decât femeile.
Viața și așa este scurtă, chiar dacă unii ajung și la 70, 80 sau 90 de ani. Cu atât mai mult că astăzi femeile vor să le reușească pe toate: să aibă studii, să aibă soț și copii, să fie gospodină, să gătească bucate delicioase, să aibă carieră de succes, să arate bine mereu, să facă sport, să aibă un hobby ș.a. Așadar, care din aceste scopuri trebuie limitate la o anumită vârstă? Și care este această vârstă “maxim-admisibilă”? Nimeni nu poate da un răspuns clar la această întrebare.
De aceea, dragi femei, nu luați în seamă când vă spune cineva că “e prea târziu” să faceți ceva frumos în viața voastră.
Nașteți, iubiți, îmbrăcați-vă frumos, studiați limbi străine, săriți cu parașuta, croșetați, faceți voluntariat sau orice altceva v-ar place, căci toate sunt făcute la “momentul potrivit” dacă o faceți cu suflet și aveți suficientă voință pentru asta!