O parabolă despre cât de important este să știi care este valoarea ta adevărată!

Într-o zi, un tânăr a venit la un înțelept și i-a zis:

– Am venit la tine pentru că mă simt atât de mizerabil și lipsit de valoare, încât nu vreau să mai trăiesc. Toți îmi zic că sunt un ratat, bleg și un idiot. Te implor, Maestre, ajută-mă!

Maestrul, uitându-se la el, a răspuns grăbit:

– Îmi pare rău, dar sunt ocupat și nu te pot ajuta. Am de făcut ceva foarte important și, după o pauză, a adăugat: „Dar dacă ești de acord să mă ajuți, voi fi bucuros să te ajut și eu.”

– Cu … cu plăcere, Maestre, murmură el cu amărăciune simțind că iarăși este neglijat.

– Ei bine, – a spus Înțeleptul, și a scos de pe degetul mic un inel cu o piatră frumoasă.

– Ia un cal și mergi la piață! Trebuie să vând urgent acest inel, pentru a întoarce o datorie. Încercă să-l vinzi cu un preț bun, și, în orice caz, nu-l vinde pentru mai puțin decât o monedă de aur! Mergi și întoarce-te cât mai curând posibil! Tânărul a luat inelul și a plecat. Ajungând la piață, el a început să arate negustorilor inelul. Toți îl priveau curioși.

Dar, de îndată ce auzeau prețul, își pierdeau imediat interesul. Unii au râs de el, alții se întorceau de la el și numai un singur negustor mai în vârstă i-a explicat cu amabilitate că o monedă de aur – este un preț prea mare pentru un astfel de inel. Pentru acest inel ar putea să-i dea doar o monedă de cupru sau de argint.

Auzind cuvintele bătrânului, tânărul s-a întristat, pentru că și-a amintit porunca Maestrului, să nu-l vândă pentru mai puțin decât o moneda de aur. Tânărul s-a întors la înțelept.

– Maestre, din păcate, nu am putut să te ajut. Cel mai mult ce am putut primi pentru inel, au fost câțiva arginți. Tu mi-ai zis să nu accept mai puțin decât o monedă de aur. Dar inelul nu valorează atât.

– Tocmai ai rostit cuvinte foarte importante, fiule! – a răspuns Maestrul. – Înainte de a încerca să vindem inelul, ar fi bine să stabilim valoarea sa reală! Ei bine, cine poate face asta mai bine decât un bijutier? Mergi la bijutier și întreabă-l cât ne poate oferi pentru inel. Dar, nu vinde inelul, întoarce-te la mine. Tânărul a luat calul și a mers la bijutier.

Bijutierul a analizat inelul cu o lupă, apoi l-a cântărit și în cele din urmă îi spuse tânărului:

– Spune-i Maestrului că acum nu-i pot da mai mult de cincizeci și opt de monede de aur. Dar dacă el îmi va da timp, voi cumpăra acest inel cu șaptezeci de monede de aur, având în vedere urgența vânzării.

– Șaptezeci de monede?! – Băiatul s-a bucurat, a mulțumit bijutierului și a mers grăbit la înțelept.

– Așează-te aici, – a spus Maestrul, după ce a ascultat povestea tânărului. Știi, fiule, TU ești acest inel. Prețios și unic! Și poți fi apreciat numai de un expert adevărat.

De ce aștepți ca prima persoană care îți iese în cale să-ți stabilească valoarea adevărată?

error: Content is protected !!