O compunere scrisă de un copil despre bunica sa. Foarte frumos și sincer…

Copiii nu încetează să ne uimească cu abilitățile lor de a observa cele mai importante lucruri. Ei privesc lumea fără prejudecăți și își stabilesc prioritățile corect. În acest articol am decis să vă prezentăm o compunere foarte frumoasă, plină de dragoste, naivitate și profunzime în același timp, scrisă de un copil despre bunica sa.

„Bunica este o femeie care nu are copii. Ea iubește fetițele și băiețeii, care sunt copiii altora. Bunicul este, de asemenea o bunică, doar că este bărbat. El se se plimbă cu băieții și vorbește cu ei despre pescuit și alte lucruri interesante.

Bunicile nu trebuie să facă nimic, este suficient doar să vină în ospeție. Ele sunt bătrâne, prin urmare nu au voie să alerge și să sară mult. Dar ne pot duce în parcuri de distracții, dar trebuie să aibă foarte mulți bani ca să putem merge la carusel.

Dacă se plimbă cu noi, atunci bunicuțele se opresc pentru a privi tot felul de lucruri, cum ar fi frunzele și florile frumoase, fluturii sau omizile. Ele niciodată nu spun: ”Să mergem mai repede!” Bunicile poartă ochelari și își pot scoate dinții.

Bunicile nu trebuie să fie foarte inteligente, este suficient să poată răspunde la întrebări, precum: „De ce câinii vânează pisicile?” sau „Unde este capul unui vierme?” Când ne citesc cărți, bunicile nu omit nimic și nu spun niciodată că am citit deja această poveste.

Toată lumea ar trebui să încerce să aibă o bunică, deoarece ele sunt singurii adulți, care au timp liber pentru copii”.

error: Content is protected !!