La 2 ani copilul este o personalitate. Aproape formată. Nu vreau! Nu fac! Vreau singură! În ochii mari, de culoare gri-albastru – plutesc norii, în părul ciufulit – vânturile fierbinți de vară și razele solare. Ce se întâmplă în lumea mică și în același timp atât de mare a acestui copil?
Au trecut secole întregi de când ai venit pe această lume și ai început să crești. Atunci se părea că mirosul de lapte și pielea de bebeluș va rămâne cu tine pentru totdeauna. Dar timpul este nemilos.
Încerc să-l opresc. Fug după tine, fug și în același timp pierd piureul de mere, care îți place atât de mult, pierd lucrurile tale, fug și pierd pe drum primele cuvinte amuzante pe care le-ai rostit, râsul ca un clopoțel și primii tăi pași. Plâng și încerc să le găsesc, dar timpul se grăbește și trebuie să alerg din nou și să las în urmă toate lacrimile tale fierbinți, părul pufos, amprentele piciorușelor goale și îmbrățișările tale.
Acum îmi permiți tot mai rar să te îmbrățișez. Seara, după ce te scot din baie, te învelesc cu un prosop și te duc în brațe până în pat și doar în aceaste clipe stai cuminte, lipită de mine așa ca altădată. Și eu intenționat încetinesc pașii, mă opresc după fiecare pas și îți șoptesc la ureche cât de mult te iubesc. În aceste clipe ești din nou un bebeluș, pe care pot să-l țin în brațe ca înainte. Dar timpul din nou încurcă lucrurile, te îndepărtezi, crești, ai deja doi ani! Îți zâmbesc și înțeleg totul! Suntem aici pentru a deveni amintiri pentru copiii noștri…
Când am scris acest text, regretam că nu puteam să-mi spun mie, atunci când eram o mămică tânără: îmbrățișează, sărută, spune cuvinte drăguțe și amuzante, grăbește-te și bucură-te! Prea scurte sunt aceste zile ale copilăriei fericite fără griji. În timp ce îți faci griji că nu te descurci cu un copil mic, nu dormi suficient, te obosești prea mult, fiica va crește și va veni la tine într-o zi pe tocuri înalte, cu buzele roșii și va spune: „Pa, mamă! Nu mă aștepta diseară!”
Nu vă distrugeți viața cu așteptările: când va începe să se târască, când își va ține capul, când va merge singur, când va rosti primul cuvânt, când să mergeți la grădiniță, școală, universitate… În fața aveți un copil mic și toate zâmbetele lui – sunt doar pentru dvs, toată tristețea lui – este în palmele dvs, toate realizările lui – sunt în inima dvs. Prețuiți, aveți grijă și nu vă grăbiți niciodată! Nu vă grăbiți să deveniți o amintire…