Metode de luptă cu tupeul și obrăznicia adolescenților

Copilul dvs. nu vă ascultă niciodată, vă ignoră, face totul exact pe dos decât îi spuneți și vorbește urât cu dvs.? Aceasta e o problemă foarte răspândită, de aceea redacția noastră a pregătit un articol care să ofere câteva soluții practice verificate.

Dacă s-a ajuns într-o astfel de situație e foarte dificil să restabilești relația cu copilul, dar nu este imposibil. În primul rând nu uitați că toți oamenii trec prin anumite transformări în perioada adolescenței. Atunci se cristalizează personalitatea și identitatea omului, pe care adolescentul vrea să le afirme și să le manifeste.

Dar părinții între timp continuă să îl abordeze ca pe un copil, fapt ce îi creează un conflict interior care se manifestă uneori în cele mai neplăcute moduri.

Tot în perioada adolescenței tinerii sunt idealiști, au vise frumoase și mărețe, iar contactul cu realitatea îi face să devină decepționați și deprimați. Majoritatea părinților reacționează la agresivitatea copiilor cu aceeași monedă, fapt ce duce mereu la acutizarea conflictului.

Este o soluție: o discuție sinceră

Asta chiar funcționează. Dar este nevoie să vă implicați cu adevărat în viața copilului, să înțelegeți că pentru el experiențele prin care trece sunt foarte importante, chiar dacă dvs. ele vă par un fleac nedemn de luat în seamă.

Ascultați-l, pătrundeți în problemele sale, oferiți-i un sfat părintesc, uitați de frazele: “Nu am timp”, “Sunt ocupată” etc. Uitați pentru 10-15 minute de toate probleme dvs. și arătați-i copilului dragoste, încredere și empatie.

Este o soluție: deveniți o autoritate

Fiți o autoritatea pentru copil, dar nu un tiran! În ochii copilului autoritate are omul părerea căruia este valoroasă, iar nu cel care pur și simplu îi dă sarcini cu ce are de făcut.

Recomandați-i copilului cărți și filme de valoare, puneți-l în contact cu oameni demni. Cu alte cuvinte oferiți-i copilului exemple alternative, căci el vede în jurul său doar adolescenți agresivi, egoiști și derutați. Orice om tinde să preia comportamentul altora, cu atât mai mult asta e valabil în cazul adolescenților.

Nu e o soluție: să îi răspundeți cu aceeași monedă

La urma urmei dintre voi doi anume dvs. aveți experiență și înțelepciune. De aceea nu îi răspundeți copilului cu aceeași agresivitate, escaladând conflictul.

Totodată gândiți-vă cum vă comportați dvs. cu soțul, cu părinții, cu rudele? Vă permiteți să vorbiți urât cu ei? Vă permiteți să îl ofensați pe omul care v-a călcat întâmplător pe picior în stradă? Tot comportamentul dvs. reprezintă un exemplu pe care copilul, vă place sau nu, îl va urma.

Nu e o soluție: să tăceți și să lăsați lucrurile așa cum sunt

Adolescentul cercetează lumea, el are nevoie de reacție la cuvintele și faptele sale. Permisivitatea nelimitată este la fel de rea ca și grija exagerată.

Reacțiile dvs. îi indică adolescentului limitele peste care nu se poate trece, căci el încă nu le cunoaște. Dacă veți tăcea, îi veți da de înțeles că el încă nu a întrecut limita admisibilă, iar agresivitatea și cuvintele urâte sunt o modalitate normală de dialog.

E important să îi explicați copilului chiar în acel moment că v-au supărat cuvintele sale și că el ar trebui să-și ceară scuze.

Este o soluție: să îl faceți pe copil să simtă propria importanță

În acest fel ați rezolva problema dorinței adolescentului de a se afirma. Ce înseamnă asta concret? Cereți părerea copilului în privința situațiilor din casă și familie, discutați cu el cumpărăturile importante, încredințați-i anumite sarcini responsabile, de exemplu să achite factura pe lumină etc.

Lăudați copilul atunci când face bine ceva și el vă va asculta și atunci când veți avea obiecții. Abordați-l ca pe o persoană egală, matură, care are responsabilități și devine din ce în ce mai de sine stătătoare.