„Mămico, te culci lângă mine?”. Ceea ce este cu adevărat important!

V-ați gândit vreodată de ce copii noștri nu vor să-și petreacă timpul cu noi? Poate din cauza faptului că atunci când au fost mici, noi nu găseam timp, pur și simplu, să lăsăm tot lucrul și să stăm lângă ei. Copilăria este cea mai gingașă și vulnerabilă parte a vieții.

Dacă dăm prioritate grijilor zilnice în locul celor ale copiilor, atunci nu avem dreptul să cerem ulterior ca ei să ne acorde atenție. Nașterea copilului și asigurarea lui nu înseamnă educație. Copiii nu au nevoie de educație, ei au nevoie de dragoste.

Copii vor să se culce lângă mine în fiecare seară, deoarece lor le place să petreacă timpul cu mama lor. Aceasta este expresia mea preferată. De ce? Permiteți-mi să vă răspund.

Copii noștri au 10, 7, 6 și 4 ani. Băiatul meu de 7 ani îmi cere în fiecare seară când îl adorm să mă culc lângă el. Sunt foarte întristată, deoarece în majoritatea serilor eu răspundeam: „Doar o clipă, scumpule. Trebuie să mă asigur că frații tăi au adormit. Trebuie să fac curățenie la bucătărie. Trebuie să termin proiectul pentru serviciu. Să cinăm împreună cu tata.”

Indiferent de motiv cu toții spunem: „Doar o clipă, deoarece sunt lucruri mai importante”.

Știu, știu că nu vom putea fi lângă ei toată noaptea. Copilul va aștepta acest lucru la fel ca toți ceilalți. „Îi dai un deget, își va mușca toată mâna.” Ne gândim că dacă vom sta culcați 5 minute, ei vor cere 20 minute. Dacă vom sta 20, ei vor cere 40.

Câțiva ani în urmă, un prieten de familie a decedat  în somn. După o săptămână, în alt oraș, a decedat subit un băiețel, în timp ce se juca în curte. Îmi este foarte greu să scriu despre aceste lucruri.

Acum, când fiul îmi cere să mă culc lângă el, este cel mai plăcut moment care se poate întâmpla seara. Deoarece eu aud toate amănuntele pe care un copil de 7 ani nu îi va mai povesti mamei sale.

  • „…mi-a spus că am fost drăguț astăzi. Cât de respingător, nu-i așa, mamă?”
  • „astăzi am avut o testare la matematică și am cea mai mare notă! Eu am învățat și am reușit!”
  • „Îmi este dor de câinele nostru. Când crezi că putem cumpăra altul?”
  • „Mamă, ții minte, mi-ai spus că trebuie să-mi ajut fratele când rămâne în urmă la alergat. Eu l-am ajutat. Eu chiar l-am încurajat. I-am spus că îl doare burta de la alergat și că poate alerga mai încet și eu voi alerga împreună cu el, deși este destul de plictisitor.”

Toate acestea se întâmplă când lăsăm toate grijile la o parte și ne ascultăm copii.

Bunica mea îmi spunea să mă bucur de copii atât timp cât au ei nevoie de mine. Ea spunea că nu înțelege de ce oamenii nasc copii, dar nu vor să petreacă timpul cu ei. Ea spunea că iubește să-și crească copii și ca eu să fac la fel. Părinții mei și părinții soțului meu ne aduc mereu aminte că peste o perioadă copii nu vor vrea să petreacă timpul cu noi. Iar acest gând mă frământă mult.

Însă această zi nu este azi. Astăzi eu voi sta culcată lângă copilul meu, când îmi va cere și cu toți ceilalți copii.

Atunci când răbdarea noastră este la limită trebuie să adăugăm doar 10 minute timp pe care îl vom petrece cu copiii. Îi ascult și mereu îmi repet:

„Astăzi, anume azi, tu ești cel mai important pentru mine.”

Peste 10 ani aceste cuvinte se vor întoarce, când copilul meu va avea 17 ani și eu îl voi ruga să stea cu mine puțin, el o va face.

error: Content is protected !!