-Mamă! Te-am căutat și la poliție! Unde ai fost?

– Dragă fiică, vei putea veni mâine?

– Sigur că da! Surpriza deja este gata! Suntem siguri că o să-ți placă! Pregătește prăjitura ta specială! – a zis Ina.

Doamna Eugenia, a încheiat convorbirea cu fiica sa și a plecat după produse. Copiii nu prea o alintau pe mama sa cu grijă și atenție, dar la ziua de naștere veneau mereu în ospeție.

Toată ziua femeia a pregătit masa pentru cei dragi. Își dorea să-și bucure fiica și nepoții cu cele mai apetisante delicii. Trezindu-se dis de dimineață, doamna Eugenia și-a îmbrăcat cea mai frumoasă rochie, s-a coafat și a pregătit totul pentru oaspeții dragi.

Femeia a pregătit plicul cu toate economiile sale și l-a pus pe masă. ”Voi da acești bani copiilor. Ei știu mai bine ce să facă cu ei.” – s-a gândit femeia. Doamna Eugenia a strâns bani pentru copiii săi timp de aproape 10 ani. Femeia nu își permitea prea multe lucruri și economisea bani pentru copiii săi. Unde mai pui, ea tricota tot felul de lucruri drăguțe la comandă și le vindea. Astfel, a reușit să adune o sumă impunătoare. Își dorea foarte mult să-și ajute ginerele, ca acesta să-și cumpere un automobil. Iată că a și venit ziua în care suma necesară a fost acumulată.

”El se v-a bucura mult! Cred că își va prețui mai mult mama soacră.” – se gândea cu bucurie bătrâna. Ea era foarte bucuroasă pentru fiica sa. Soțul fiicei, Ghenadie era un familist foarte bun, dispuneau de un apartament și o casă de vacanță. Iar cele două nepoțele a doamnei Eugenia – o adevărată comoară. Bătrâna era sigură de faptul că copiii au nevoie de o mașină, de aceea a hotărât să-i ajute.

Era deja ora 12:00. Bătrâna a început să aranjeze masa, deoarece copiii trebuiau să sosească la ora 15:00. Însă…nimeni așa și nu a mai venit. Sărmana mamă a stat singură la masă, până seara târziu.

”Cum au putut să procedeze astfel cu mine?” – plângea femeia. ”Oare s-a întâmplat ceva? Atât de egoistă, mă gândesc doar la mine?!” – cu aceste cuvinte doamna Eugenia a fugit spre telefon.

– Alo… – bătrână a auzit vocea somnoroasă fiicei sale.

– Ina? Ești bine? Nu ascunde nimic! – a zis doamna Eugenia, cu o voce tremurândă.

– Mama, ai văzut cât e ora? – s-a înfuriat fiica Eugeniei. Vai…scuze…am uitat să vin și pe la tine…

– Cum? Cum ai putut să uiți? – femeia era cât pe ce să plângă. Două zile am pregătit mâncarea, v-am așteptat toată ziua..Iar voi…ați uitat!?

– Mama, nu mai dramatiza! Mâine seară vom trece și pe la tine. Avem și noi familie, viață personală, griji și treburi – se justifica Ina.

Doamna Eugenia nu a putut zice nimic și doar a pus receptorul. În suflet simțea o pustietate atât de mare, încât nici să plângă nu putea. A fost cea mai lungă noapte din toată viața ei. Bătrână nici măcar nu s-a culcat să doarmă. Toată noaptea a stat la masa de sărbătoare și se gândea…că a venit timpul când nimeni nu are nevoie de ea. Dimineața bătrâna a aruncat la gunoi toată mâncarea.

În grabă, și-a strâns o valiză mică, a luat un taxi și a plecat la cea mai apropiată agenție de turism.

– Bună ziua! Vreau să plec într-o vacanță, cât mai curând! Chiar astăzi! – s-a adresat unei domnișoare drăguțe, ce lucra în agenție.

– Luați loc vă rog! Sigur! Alegem ceva din ofertele speciale pentru moment! Unde doriți să vă odihniți?

– Nu știu! – a strâns din umeri doamna Eugenia. Nu am fost niciodată mai departe de suburbia orașului. Nu contează unde, important e cât mai curând și cât mai departe.

– Am înțeles! Vă putem oferi o vacanță în Bulgaria, Golden Sands. Vă recomand cu încredere. Este un loc foarte confortabil, cu multă verdeață, plajă frumoasă și centre de wellness. Hotelul este 5 stele All Inclusive. Plecarea e astăzi, la 17:45. E bine?

– Sigur! Doar…ce înseamnă All Inclusive? – a întrebat doamna Eugenia.

– Acesta este sistemul de servicii, oferite de hotel. Aveți toate mesele incluse în preț. Vă veți odihni ca o adevărată regină! – a zâmbit tânăra.

– Perfect! Vă mulțumesc din suflet! – s-a bucurat bătrâna.

În ziua următoare, doamna Eugenia citea o revistă, odihnindu-se într-un șezlong, pe plajă. Femeia a fost profund impresionată de luxul și frumusețea ce o înconjura. A și uitat de fiica nerecunoscătoare și de faptul cum a jignit-o.

– Dragă doamnă, doriți Mojito? – s-a auzit o voce foarte plăcută.

Doamna Eugenia a văzut în fața sa un domn plăcut de vreo 60 de ani, ce ținea două băuturi în mâini.

– Ce e aceasta? De ce este verde? – s-a uimit femeia.

– E o băutură divină! Nu o pot descrie, trebuie să o gustați! – a explicat domnul.

– E cu alcool? – cu o voce foarte strictă a întrebat Eugenia.

– Foarte puțin. Gustați, nu vă fie frică. Apropo, mă numesc Alexei.

– Eugenia – a răspuns cochet femeia.

Alexei s-a dovedit a fi un interlocutor foarte interesant și vesel. Aceștia aveau multe în comun – ambii erau la pensie și sufereau din cauza singurătății.

Fiind un militar pensionat, Alexei o răsfăța pe Eugenia cu istorii din timpul serviciului militar. La rândul său, Eugenia nu ezita să relateze noului prieten despre cei peste 30 de ani lucrați în școală. în calitate de profesoară în clasele primare.

Aceștia s-au împrietenit și nu mai doreau să se despartă. Totul datorită faptului că nici unul nu se simțea la fel de singur precum înainte.

– Eugenia, fii soția mea! Am impresia că te cunosc de o viață. Dispun de un apartament în centrul capitalei, pensia e suficient de mare pentru a putea merge la teatru sau cinematograf – în mod neașteptat, a propus Alexei.

– Nu știu…am o fiică, nepoate… – a zis Eugenia și s-a întristat mult, când și-a amintit că acestea nu mai au nevoie de ea.

– Acestea nu vor dispărea! Dimpotrivă, vor veni la noi în ospeție și noi vom merge la ele – nu renunța Alexei.

– Eu mă voi gândi.

– Bine, dar nu prea mult timp. Maine ne întoarcem din vacanță – a zis Alexei.

***

Apropiindu-se de casă, Eugenia a văzut un anunț despre dispariția sa, însoțit de o poză.

– Eugenia, ești dată în căutare? Cine te caută? De ce nu am mers la mine? – s-a uimit Alexei.

– Probabil copiii mă caută… – femeia a lăsat capul în jos.

– Cum așa? Nu ai spus că pleci?

– Nu! Lor nu le pasă. – a zis femeia și s-a întristat.

În acest moment, din scară a ieșit fiica sa. Ina a rămas fără grai când a văzut-o pe maică-sa vie, sănătoasă și ușor bronzată.

– Mama! De unde vii? Unde ai fost? – Ina a luat-o la întrebări pe Eugenia.

– M-am odihnit! De ce? Nu am voie? – a răspuns Eugenia, cu un ton calm și foarte încrezut.

– Noi am fost la poliție. Tot orașul te caută. În fiecare zi sunam la morgă și spitale! Iar tu te odihnești?

– Eu tot am familie, griji și viață personală! Fă cunoștință, acesta este viitorul meu soț – Alexei.

– Nu am înțeles! Ce se întâmplă? Cine sunteți? – a zis Ina, privindu-i confuză pe ambii.

– Sunt viitorul soț al mamei dvs. De ce? Nu doriți ca ea să fie fericită? – a zis Alexei.

– Ba da! Doar nu credeam că la această vârstă poate fi posibil. Îmi pare rău pentru lipsa mea de tact.

– Dvs acum credeți astfel. Când veți îmbătrâni, veți înțelege că omul nu trebuie să fie singur niciodată, indiferent de vârstă. Iată invitația la nuntă. Veți veni, nu veți uita?

– Nu! Vom veni neapărat – a roșit Ina. Dragă mamă, ce bine îmi pare că ești fericită! Ai întinerit cu cel puțin 10 ani!

În sfârșit, relația dintre mamă și fiică s-a îmbunătățit. Acestea s-au îmbrățișat și au plâns. Eugenia era bucuroasă că fiicei totuși îi pasă de ea și că a întâlnit un om atât de minunat precum Alexei. Îmbrățișându-se, toți trei au mers în casă, să facă schimb de cadouri.

error: Content is protected !!