Mai bine locuiesc cu gândaci decât cu fiică-mea!

Milioane de bătrâni suferă din cauza violenței psihologice, fizice și economice. În majoritatea cazurilor făptașii sunt chiar copiii și rudele acestora. Atitudinea nemiloasă față de bătrâni este răspândită atât în România, cât și în întreaga lume.

“Mai bine locuiesc cu gândaci decât cu fiică-mea”

Iată mărturia unui psiholog specializat în ajutorarea bătrânilor: “O femeie a fost rugată de fiica ei să vândă apartamentul pentru a se muta în aceeași locuință cu rudele. Dar când au început să locuiască împreună, au ieșit la iveală anumite neînțelegeri, cum ar fi suprafața mică a locuinței sau schimbările caracteristice vârstei a treia.

Printre formele de violență psihologică se numără:

  • cuvinte ce lezează demnitatea umană
  • observații nepotrivite legate de aspectul exterior
  • luarea în derâdere a viziunilor persoanelor în vârstă
  • amenințarea cu internarea în casa de bătrâni
  • etc.

Cel mai dureros lucru pentru un bătrân este lipsa de respect din partea generațiilor tinere. După 65 de ani omul își evaluează propria viață, de aceea îi este foarte dificil să ajungă a fi izolat, când nici un membru al familiei nu îl ia în seamă.

Suferind din cauza unei astfel de lipse de atenție, o doamnă în vârstă a mers de bună voie la o casă de bătrâni. Femeia a considerat că acolo va avea parte de o atitudine mai bună, chiar dacă în continuare “se roagă pentru ei, se gândește la ei, își face griji pentru ei”.

O mamă pensionară își întreține fiul

Atunci când membrii mai tineri ai familiei fură banii sau iau pensia bătrânilor asta se numește violență economică.

“O pacientă de a mea a venit o dată la mine ca să îmi spună de relația sa cu fiul. Ea are 65 de ani, continuă să lucreze în calitate de contabil și are grijă de tatăl său, trecut de 90 de ani. De altfel unicul fiu s-a născut târziu, iar soțul a murit devreme.

Sigur că toată viața ei a fost o preocupare continuă pentru bunăstarea copilului. Acesta a crescut, a fost admis la o universitate prestigioasă, dar el a abandonat-o în anul II și de atunci stă acasă. Nu are un serviciu, merge la petreceri cu prietenii și pierde mult timp cu jocurile de calculator. Cere bani de la maică-sa pentru întreținere, iar ea nu-l refuză”.

Medicul le recomandă femeilor ajunse în astfel de situații să își scoată copiii din “zona de confort” și să le limiteze accesul la bani. De regulă aceste măsuri au efect pozitiv, căci astfel de copii sunt foarte dependenți de mama.

“Astăzi am lovit-o pe maica mea”

În cazul bătrânilor violență fizică nu înseamnă doar bătaia directă, ci și diverse constrângeri, cum ar fi limitarea dreptului la mișcare, îngrijirea inadecvată sau lipsirea de mijloace medicamentoase.

Cea mai strigătoare formă de violență fizică este bătaia. Din păcate bătrânii pot fi atacați nu doar de copiii ajunși alcoolici sau narcomani. “A venit într-o zi la mine o doamnă de vreo 40 de ani și mi-a spus că a lovit-o pe mama sa fără să-și dea seama. Era foarte tulburată și derutată de cele întâmplate. În cazul dat violența a fost provocată de stresul specific prin care trec femeile de vârstă a doua”.

Pentru a evita asemenea cazuri îngrijirea pentru părinții bătrâni trebuie împărțită cu frații și surorile sau, dacă este cazul, cu o asistentă profesionistă.

Cum se justifică și cum se acuză

Unii bătrâni devin furioși față de ce apropiați și se închid în sine, începând să urască toate cele din jurul lor. Această răutate este foarte obositoare și are un impact nefast asupra sănătății psihologice. Bătrânii ajunși în această stare de cele mai multe ori mor în singurătate.

Dar de cele mai multe ori bătrânii sunt îngăduitori față de cruzimea celor apropiați și încearcă să îi justifice: fiul are mult de lucru, fiica e foarte ocupată, trebuie să adune bani și sunt stresați etc.

Totodată e interesant că bătrânii rareori caută propria vină în cele întâmplate, chiar dacă de multe ori cauzele conflictelor pot fi lipsa de flexibilitate la ei, viteza mică de reacție și acțiune, problemele de memorie, lipsa de concentrație etc.

“Rufele murdare se spală acasă”

Bătrânii rareori cer ajutor. Ei nu vor să agraveze problemele psihologice din familie. Le e frică să nu aibă parte de o atitudine și mai proastă. Asta depinde de faptul dacă persoana însăși se consideră a fi victima unui tratament violent sau nu.

Unii bătrâni pot fi insultați zilnic de casnici, fără ca măcar să-și dea seama că sunt expuși la violență psihologică.

“Ei pleacă luându-se de mâini”

Când omul este într-o situație de criză, el are nevoie de sprijin și solidaritate. Există astfel de grupuri de consiliere psihologică, unde bătrânii își pot expune durerea pe care nu o spun celor apropiați.

Scopul psihologului într-un astfel de grup este să îi insufle bătrânului o atitudine optimistă. Mulți dintre ei pleacă bine dispuși, iar unii chiar se împrietenesc acolo și continuă să țină legătura.

“Unii bătrâni pot fi singuratici chiar dacă locuiesc în același apartament cu copiii, iar alții, chiar dacă locuiesc singuri, având un mod de viață activ și participând la diverse evenimente, nu sunt atât de singuratici”.

Țineți minte că părinții și bunicii au meritat pe deplin o bătrânețe frumoasă, nu-i lipsiți de această mare bucurie!