„Când te căsătorești?” De ce nu naști un copil? Ce semnifică tatuajul tău? Știți că vegetarianismul este dăunător?” – acestea sunt cele mai stupide întrebări pe care le poți auzi și ajungem astfel la concluzia că oamenii sunt lipsiți de tact și nu le pasă de sentimentele noastre.
1. De ce ești atât de slabă?
Voi începe cu primul exemplu. Sunt slabă. Poate chiar prea slabă. Greutatea mea variază între 42 și 45 de kilograme. Nu sunt anorexică, sunt zveltă și nu mănânc dulciuri deoarece nu-mi plac. Greutatea mea îmi convine, bunica și mama mea erau la fel.
Dar multe doamne care mă întâlnesc pe drum îmi tot repetă că sunt prea slabă: „Când vei începe să mănânci?”, „Mănâncă mai mult!” – sunt niște întrebări care mă irită.
Trebuie să mă justific, probabil, cum de îndrăznesc să fiu atât de slabă. Și îmi dau ghes mai multe gânduri. Primul: este oare decent să mi se adreseze asemenea întrebări? Greutatea, culoarea părului și aspectul sunt o chestiune personală. Cel de-al doilea gând: de ar trebui să țin cont de părerea lor? Eu doar nu le adresez întrebarea: „De ce ești atât de grasă, probabil mănânci mult?!”
2. Când ai de gând să naști un copil?
Cel de-al doilea exemplu sunt copiii. Cred că multe din voi au avut parte și de asemenea întrebare: de la rude, colegi etc. După ce veți naște primul copil, vă vor întreba despre al doilea. Când vi se adresează întrebări despre copii trebuie fie să vă justificați sau să mințiți, fie să spuneți adevărul. Poate cineva nu-și dorește pur și simplu copii, iar altcineva a avut parte de o experiență tristă, i-a murit copilul la naștere și încă nu-i ajunge putere și curaj să dea naștere altui copil.
3. Știi că vegetarianismul este dăunător?
Cândva, în timpul unui picnic, un tânăr a refuzat să mănânce carne, explicând că este vegetarian. Și atunci mulți oameni au început să-l întrebe: „Porți curea și încălțăminte din piele naturală?”, „Ți-i jale de animale?”, „Nu ți-i frică că te vei îmbolnăvi din cauza insuficienței de proteine?”
Cineva mi-ar putea reproșa: ce este în neregulă cu întrebările? Este doar o curiozitate. Voi răspunde: pot fi curioși doar copiii până la vârsta de cinci ani care descoperă lumea. Te interesează un anumit subiect? Caută informații în Internet, mergi la bibliotecă.
4. De ce ai renunțat la alcool?
Un alt exemplu când un coleg de al meu mi s-a plâns că mulți dintre prietenii săi au început să-l evite de când nu mai consumă alcool. La început l-au întrebat: „Hei, amice, ce s-a întâmplat? De ce nu bei? Ești bolnav?” etc. Aceste întrebări îl bântuiau pretutindeni, în orice companie.
Prietenii săi nu sunt, de fapt, niște alcoolici. Dar, din punctul lor de vedere, o persoană care renunță la alcool trebuie să aibă neapărat un motiv important: o boală gravă etc. Dar, în realitate, colegul meu a decis să renunțe la alcool pentru că a devenit tată și dorea să-i fie de ajutor soției sale. Dar, din păcate, în societatea noastră nu putem accepta persoanele care se deosebesc de mase.
5. Ce semnificație are tatuajul tău?
O femeie mi-a răsucit cândva mâna ca să-mi vadă tatuajul ca să caute mai apoi ce înseamnă. Din cauza faptului că am refuzat să-i dezvălui secretul tatuajului meu, m-a insultat.
Îmi amintesc cum în clasa a șasea o profesoară m-a întrebat, de față cu toți colegii, de ce m-am îmbrăcat atât de caraghios. Cum este posibil ca o elevă astfel de inteligentă să se îmbrace atât de urât? Nu eram îmbrăcată rău, dar purtam hainele mamei care-mi erau cam mari. O duceam greu pe atunci, nu ne prea ajungeau bani nici pentru mâncare. N-am răspuns nimic, dar a fost foarte ofensator. Oamenilor nu le pasă de sentimentele tale.
6. Când ai de gând să te căsătorești?
Cireașa de pe tort este eterna întrebare: „Când te căsătorești?”. Cel mai straniu este, în această situație, faptul că persoana care adresează această întrebare își dă seama că este una lipsită de tact, iar persoana „interogată” va trebui să se justifice, să-i răspundă. Dar acesta este deja un fel de joc sadic.
Singura soluție, în acest caz, ar fi să răspundeți cu o altă întrebare: „De ce întrebi?” Oamenii ar trebui să comunice cu ușurință, fără a-i jigni pe alții cu întrebări indiscrete.
Oameni buni, nu mai adresați întrebări indiscrete, nu există nici o scuză pentru asta. Încercați să fiți tacticoși.
Paul Heise (scriitor german, 1830-1914) spunea: „Nu vă deschideți inima persoanelor fără inimă. Oamenii proști v-ar putea fi de folos pentru că toată lumea știe și poate face câte ceva, dar oamenii lipsiți de tact vă pot duce la pierzanie”.