La miez de noapte mă telefonează mama: „Fiule, deschide ușa”.

A trebuit să plec de urgență într-o călătorie pentru interes de serviciu. Mi-am luat bilet la cel mai matinal zbor, la 06:00. Mă gândeam că la aeroport trebuie să ajung pe la 05:00. Deci, urma să mă trezesc pe la 04:00. Acasă nu era nimeni.

Soția mea era la o întâlnire jubiliară cu colegii, iar fiul ieșise la o plimbare cu prietena lui.

Soția mea s-a întors acasă după miezul nopții și, în geanta ei nu găsea cheia de la ușa. Pentru a nu mă trezi, a decis să-l sune pe fiul nostru. Ea presupunea că fiul, ca de obicei la această oră, stătea în fața calculatorului și se pregătea, probabil pentru un examen. Dar în noaptea aceea fiul nostru a mers să o ajute pe prietena lui să curețe acvariul și s-a reținut la ea.

– Fiule, deschide ușa.

– Care ușă? – întreabă băiatul.

– Ușa de la intrare.

– Unde ești?

– Stau chiar în fața ușii.

Fata aude acest dialog și face ochii mari și mirați. Știa că mama prietenului ei este foarte exigentă, dar că va veni după fiul ei la ea acasă și la o oră târzie…

Fiul acoperă receptorul cu mâna și speriat, o întrebă pe fată:

– De unde știe adresa ta?

– Cum ai aflat adresa? – a întrebat băiatul confuz.

„Fiul meu are simțul umorului”, observă mama cu mândrie.

– Foarte amuzant. Deschide ușa, fiule!

Băiatul, îi spune fetei:

– Știe totul.

Și-a amintit, că atunci când era copil, mama îi spunea că de ea nimic nu poate fi ascuns, ea vede totul. Fata, ca o gazdă primitoare, a mers în bucătărie pentru a face un ceai „oaspeților”. Pe băiat îl măcinau două gânduri: cum a aflat mama adresa prietenei lui și care a fost motivul acestei vizite târzii.

– Deschide ușa. Îl rugă mama nerăbdătoare.

Fiul, prudent, se apropie de ușă și se uită prin vizor. Firește, nu vede pe nimeni. Deschide ușa și nu vede pe nimeni.

Coboară scările la un etaj mai jos, dar nu vede pe nimeni. Revine în apartament, închide ușa și încearcă să găsească o explicație logică, dar nu-i reușește.

Se pare că trebuie să cunosc legile fizicii, poate chiar teoria relativității, se gândește băiatul, dar el este student la științe umaniste. Prietena lui, este fizician, ea ar trebui să găsească o explicație! Iarăși sună telefonul:

– Unde ești? — întreabă mama supărată!

– Am deschis ușa. Nu ești.

– Încetează cu glumele!

Fiul deschide din nou ușa. Decid să acționeze inteligent. El coboară un etaj mai jos, iar fata a urcat un etaj. Același rezultat. Nu găsesc pe nimeni.

De data aceasta băiatul deja foarte îngrijorat îi spuse:

– Mamă, nu te văd.

Mama, de asemenea, începe să se îngrijoreze, deoarece ea l-a sfătuit în repetate rânduri să petreacă mai puțin timp în fața calculatorului!

– Stau lângă lift, fiule.

Aceste cuvinte îi provoacă și mai multă confuzie. Băiatul se uită speriat la fată:

– Nu avem un lift! – i-a închis telefonul.

Băiatul, bulversat și speriat, crede că doarme și totul este un vis. Cu toate acestea, telefonul sună din nou și somnul îi este întrerupt.

– Am obosit deja. Cheamă-l pe tatăl tău!

Băiatul înțelege că mama lui vrea să vorbească cu tatăl fetei și răspunde:

– Nu sunt. Au mers la vilă.

– Cine ei?

-Tatăl și noua sa soție.

Deci… În cele din urmă, mama începe de asemenea să bănuiască că înnebunește. Nu înțelege cum a reușit soțul ei să-și găsească o altă soție.

– Despre ce soție îmi vorbești?

– A 2-a.

– Cine are o a doua soție?

– Domnul Mihai.

– Cine este domnul Mihai? – întreabă mama zăpăcită.

– Tata.

Mama, prinde curaj și întreabă:

– Al cui tată?

– Al Mariei.

Foarte grijulie, mama îl întreabă:

– Unde e tatăl tău, Alexandru?

– El este acasă…

– Nu înțeleg … Dar tu unde ești?

– Nu  sunt acasă.

Soția a fost nevoită să sune la ușă. Când m-a găsit acasă și singur, a fost foarte fericită și am fost pe punctul de a pierde zborul.