„În realitate omul este cu adevărat fericit doar atunci, când…”

Marele scriitor Erich Maria Remarque a lăsat în urma sa creații minunate, printre care: „Nimic nou pe frontul de vest”, „Arcul de Triumf”, „Trei camarazi”.

Remarque a cunoscut dificultățile vieții încă din adolescență, când a fost înrolat în forțele armate și trimis pe câmpul de luptă. Sufletul scriitorului a fost sensibil și vulnerabil, de aceea el a suferit din cauza eșecurilor în dragoste.

Anume din acest considerent, nu veți găsi nicăieri o dezvăluire mai bună a sensului iubirii adevărate și a urmărilor tragice a războiului. Acestea au fost principalele subiecte pe care autorul a încercat de fiecare dată să le abordeze în opera sa și care mereu au interesat cititorii.

Remarque a lăsat în urma sa multe gânduri înțelepte, care sunt actuale până în prezent. Generație după generație au citit despre pierdere, durere, suferință, dar și despre speranță, sentimente și loialitate. Aceste gânduri vă vor schimba viziunile despre viață și vă vor ajuta să o înțelegeți mai bine.

Despre fericire

1. Cel mai frumos oraș este acela, în care omul simte că este fericit.

2. Numai cel nefericit știe ce înseamnă fericirea. Omul fericit simte bucuria vieții nu mai mult decât un manechin: el doar demonstrează bucuria pe care nu o simte. Lumina nu luminează ziua. Ea luminează doar în întuneric.

3. În prezent sunt fericite doar vacile.

4. Despre fericire poți vorbi cel mult 5 minute, nu mai mult. Ce să mai spui, cu excepția faptului că ești fericit. Iar despre nefericire, oamenii pot vorbi nopți în șir.

5. Fericirea este cel mai nesigur și mai scump lucru din lume.

6. În realitate, omul este cu adevărat fericit numai atunci, când se gândește foarte puțin la timp și nu simte nicio frică. Chiar și atunci când îți este teamă de ceva, poți râde. Ce mai rămâne de făcut?

Despre viață

1. Principiile trebuie uneori încălcate, de altfel nu este nicio satisfacție de la ele.

2. Ceea ce nu puteți obține, întotdeauna pare că este mai bun decât ceea ce aveți. În asta constă romantismul și idiotismul vieții umane.

3. Este mai bine să mori când mai vrei să trăiești, decât să trăiești până când îți dorești să mori.

4. Pocăința este cel mai inutil lucru din lume. Nimic nu puteți întoarce. Nimic nu puteți schimba. De altfel, cu toți am fi fost niște sfinți. Viața nu presupune că trebuie să fim ideali. Pentru cei perfecți, există locuri în muzeu.

5. Viața este ca o barcă cu mai multe pânze, de aceea ea poate oricând să se răstoarne.

6. Cei care sunt pregătiți să se despartă cu zâmbetul pe buze, sunt și cei pe care toți încearcă să-i țină aproape.

7. Se spune că cel mai greu este să trăiești primii 70 de ani, iar mai departe totul este simplu.

8. Orice s-ar întâmpla – nu luați nimic prea aproape de inimă. Puține lucruri în viață sunt cu adevărat importante.

9. Cea mai mare ură este pentru cei, care au reușit să-ți atingă inima și apoi ți-au scuipat în suflet.

Despre femei

1. Mi se părea, că o femeie nu trebuie niciodată să-i spună bărbatului că îl iubește. Despre asta trebuie să vorbească ochii ei strălucitori și fericiți. Ochii exprimă totul mai bine decât cuvintele.

2. Femeilor nu trebuie să le explicați prea multe, cu ele trebuie doar să acționați.

3. Reține un lucru, fiule: niciodată, niciodată și încă o dată niciodată, tu nu te vei face de râs în ochii unei femei, dacă vei face ceva pentru ea.

4. Mai bine spune-i femeii ceva plăcut în fiecare zi, decât toată viața cu o față supărată să lucrezi pentru ea.

5. Stam lângă ea, o ascultam, râdeam și mă gândeam, cât este de teribil să iubești o femeie și să fii sărac.

6. Dacă o femeie aparține altuia, ea devine de cinci ori mai dorită, decât femeia pe care o poți avea – o regulă veche.

7. O femeie nu este un mobilier din metal; femeia – este ca o floare. Ea are nevoie de cuvinte dulci și calde ca razele soarelui.

8. Femeile trebuie, fie idolatrizate, fie părăsite. Orice altceva este o minciună.

Despre dragoste

1. Viața omului este prea lungă pentru o singură iubire. Foarte lungă. Dragostea este minunată. Dar unul din cei doi se plictisește. În timp ce al doilea rămâne cu nimic. Doar așteaptă… așteaptă ca nebunul…

2. Orice dragoste dorește să fie veșnică. Acesta este chinul ei etern.

3. Doar după ce te desparți definitiv de o persoană, începi să te interesezi cu adevărat de tot ce o privește. Acesta este unul din paradoxurile dragostei.

4. Dragostea nu acceptă explicațiile. Ea are nevoie de fapte.

5. Nimeni nu poate să devină mai străin decât cel pe care l-ai iubit în trecut.

6. Ce poate oferi o persoană alteia, înafară de o picătură de căldură? Și ce poate fi mai mult decât atât? Nu lăsa pe nimeni să se apropie prea mult de tine. Dacă te vei apropia de cineva – vei dori să-l ții lângă tine. Dar nu poți ține sau lega pe nimeni…

7. Numai cel care a rămas singur, mai mult decât odată, cunoaște adevărata fericire, atunci când te întâlnești cu iubita.

8. „Nu, spuse el repede. – Numai nu asta. Să rămânem prieteni? Să creștem o livadă pe lava răcită a sentimentelor care au trecut? Nu, acest lucru nu este pentru noi. Este posibil numai în cazul unor relații neserioase, dar și atunci arată fals. Dragostea nu poate fi pătată cu prietenia. Sfârșitul trebuie să fie sfârșit.”

9. Cât de ciudat devine omul când iubește cu adevărat! Cât de repede îl părăsește încrederea! Și cât de singur se simte; experiența pe care a acumulat-o deodată dispare și el se simte foarte nesigur.

10. Femeia care iubește devine mai înțeleaptă, iar bărbatul își pierde capul.

Despre om

1. Încă nimic nu este pierdut – mi-am spus eu. – Pierzi pe cineva doar atunci când moare.

2. Cel mai ușor caracter este la persoanele cinice, iar cel mai insuportabil caracter îl au idealiștii. Nu vi se pare ciudat?

3. Dacă doriți ca oamenii să nu observe nimic, nu mai fiți atenți.

4. Cu cât o persoană este mai primitivă, cu atât este mai arogantă.

5. Până când omul nu renunță, el este mai puternic decât destinul său.

6. Cu cât persoana se iubește mai puțin, cu atât valorează mai mult.

7. Nu este nimic mai extenuant decât să fii prezent în momentul când cineva își demonstrează intelectul. Mai ales dacă intelectul nu există.

8. Este o greșeală să presupunem că oamenii au aceeași capacitate de a simți.

Sunteți de acord cu Remarque?

error: Content is protected !!