Am avut parte de un soț foarte grijuliu. Am avut împreună douăzeci de ani minunați, dar, din păcate, s-a îmbolnăvit și l-am pierdut. Avem un fiu. Acum câțiva ani, soțul meu a insistat să mai cumpărăm un apartament.
El mi-a spus: „Acest apartament va fi tot al tău, draga mea. Nu știu dacă voi putea avea întotdeauna grijă de tine și, la nevoie, l-ai putea vinde. Iar fiul nostru trebuie să se descurce singur, să-și cumpere propria locuință”.
Am locuit împreună cu fiul în apartamentul nostru, era destul spațiu pentru noi doi. Apoi Răzvan a decis să se căsătorească. Le-am spus din start că nu vor locui împreună cu mine, să-și caute locuință, dacă voiau o relație pașnică.
Răzvan a început să mă roage să le permit să stea în celălalt apartament, apoi a încercat să mă convingă să le dăruiesc apartamentul la nuntă. Am încercat să țin cont de spusele soțului meu, dar îmi era jale de fiul nostru. Până la urmă le-am dăruit apartamentul.
Îmi trăiam viața, mă bucuram pentru fiul meu, așteptam nepoți. Dar, după câteva luni, Răzvan a apărut cu o mașină nouă. L-am întrebat:
– De unde ai luat bani pentru mașină?
– Mi-am vândut cadoul.
– Ai vândut apartamentul? Și unde veți locui?
– Suntem tineri, vom mai câștiga bani. Aveam nevoie de mașină. Iar mâine plecăm în vacanță.
Acum îmi pare foarte rău că nu l-am ascultat pe soțul meu!
Nu s-a bucurat prea mult de mașină, a avut un accident. Bine că a scăpat ușor și nu a lovit pe nimeni. Iar nora mea, după doar un an de căsnicie, a decis să divorțeze. Fiul meu s-a ales cu nimic. Acum mă roagă să-i permit să revină în apartamentul meu.
