Iată de ce ar trebui să luăm în serios pierderea animalelor de companie!

Echipa favorită de fotbal a lui Doug a fost înfrântă și nu s-a calificat în play-off. În drum spre casă, el a decis să viziteze un azil pentru animale fără adăpost, îi plăcea să se joace cu ele. Nu s-a gândit niciodată să adopte un animal, dar când a văzut-o pe Delia, o cățelușă de cinci luni, și-a schimbat părerea și a luat-o acasă.

„Am trăit împreună timp de 17 ani”, i-a spus Doug psihoterapeutului printre lacrimi. „Știam că îmi va fi greu atunci când va muri, dar nu îmi imaginam că poate fi atât de dureros… A fost un dezastru. Am plâns continuu câteva zile.”

„Nu eram în stare să fac ceva. Nu am spus nimănui despre aceasta – îmi era frică și rușine. Plângeam la serviciu atunci când rămâneam singur, iar faptul că aveam ochii roșii de plâns, era din cauza unei alergii, așa le spuneam colegilor.”

Pierderea animalului de companie este o experiență traumatizantă. Oamenii din jurul tău adesea nu-și dau seama cât de dureroasă poate fi moartea animalului iubit și cât de mult le poate afecta sănătatea emoțională și fizică.

Persoana suferă timp de o lună, două luni sau chiar până la un an!

New England Journal of Medicine, descrie cazul unei femei care a suferit de „sindromul inimii frânte” după moartea câinelui său. Potrivit rapoartelor medicale, reacția la durere este atât de severă, încât o persoană experimentează simptome similare cu cele ale unui atac de cord.

În ciuda acestui fapt, societatea nu este gata să ofere sprijin emoțional și înțelegere celor care au pierdut un animal de companie. Nu primesc câteva zile libere de la muncă pentru a plânge, iar persoanele aleg să sufere în singurătate, le este teamă că pot fi considerați prea sentimentali, imaturi și slabi.

Studiile au constatat că sprijinul social este crucial pentru ca o persoană să-și revină după o traumă. Din păcate în cazul în care un animal de companie moare, acest sprijin lipsește.

Din cauza stresului, nu suntem pregătiți să ne exteriorizăm sentimentele și emoțiile.

Ne este rușine să vorbim despre durerea noastră, nu îndrăznim să ne deschidem prietenilor și familiei. Nu conștientizăm că o astfel de atitudine, stagnează procesul de recuperare.

Pierderea unui animal de companie implică schimbări majore în viața noastră. Înainte, aveam grijă de cineva, plimbam câinele, socializam cu alți stăpâni de câini, ne trezeam devreme pentru a hrăni pisica. Acum trebuie să umplem golurile lăsate de pierderea lor.

Moartea animalului de companie ne schimbă radical viața. Pisicile, câinii, caii și alte animale de companie erau cei mai buni prieteni ai noștri, ne făceau să ne simțim mai bine, să nu ne simțim singuri, alungau depresia.

De aceea, simțim durerea chiar și după câteva săptămâni după pierderea animalului de companie.

Membrii apropiați ai familiei vor înțelege durerea pe care o simțiți și vă vor ajuta să o depășiți. Dacă obișnuiați să ieșiți la plimbare cu câinele dvs în fiece dimineață, nu renunțați la acest obicei. Ieșiți singuri, plimbați-vă, alergați.

Persoanele care au pierdut un animal de companie sunt foarte vulnerabile și au nevoie de ajutor, înțelegere și sprijin emoțional.

Dispariția animalului poate provoca aceeași suferință precum moartea unei persoane dragi și lasă răni adânci.

Ați pierdut vreodată un animal de companie? Cum ați reușit să supraviețuiți acestei pierderi dureroase?

error: Content is protected !!