Aflați cum Singapore a scăpat o dată și pentru totdeauna de corupție și infractori!

În anul 2017 Singapore a urcat pe locul 7 în clasamentul Indicelui de Percepție a Corupției și este unica țară din Asia care ajuns în top 10 al celor mai necorupte state din lume.

Nimeni nu se îndoiește că cheia succesului acestei țări a fost lupta contra corupției începută de prim-ministrul din Singapore între anii 1959-1990, Lee Kuan Yew. Iată 5 factori decisivi care l-au făcut să obțină un asemenea succes.

1. Sfârșitul corupției

Când în 1965 Singapore a obținut independența față de Malaezia, majoritatea populației sale trăia sub limita de sărăcie, iar irosirea resurselor publice și corupția erau o parte componentă a vieții sociale. Atunci Lee Kuan Yew a declarat:

“Dacă vreți să învingeți corupția, trebuie să fiți gata să puneți la pușcărie prietenii și rudele”

Una din principalele măsuri luate de prim-ministru era creșterea salariului funcționarilor de stat. Lee a considerat că dacă aceștia ar avea un salariu bun, ei nu ar mai caută alte surse de venit.

Dar asta nu a fost suficient. De aceea, pentru a preveni acest fenomen, Ministerul Finanțelor a creat un program special anti-corupție. Aceasta includea rotația demnitarilor între diferite funcții pentru prevenirea formării rețelelor de corupție, dar și controale inopinate a acestora.

Totodată s-a încurajat apariția unor surse de informare în masă independente și obiective, care investigau nepărtinitor cazurile de corupție.

Din acel moment departamentul de investigații a căpătat împuterniciri autoritare. Demnitarii au fost lipsiți de imunitate, iar agenții anti-corupție aveau dreptul să verifice conturile bancare și proprietatea atât a funcționarilor, cât și a copiilor, soțiilor, rudelor și chiar prietenilor acestora.

Dacă un demnitar începea să dea semne de un venit excesiv, investigația începea automat, fără vreun ordin de la superiori.

Fiecare demnitar corupt pierdea serviciul, pensia și privilegiile prevăzute pentru funcția sa. Câțiva miniștri, conducători de companii importante și sindicate au ajuns la pușcărie.

În anul 1989 amenda pentru corupție ajunsese de la 10.000 la 100.000 de dolari singaporezi.

2. Reforma justiției

Singapore ocupă unul din primele locuri din lume în ceea ce privește condamnările la moarte. În special asta se referă la ucigași și traficanți de droguri. Pentru alte infracțiuni sunt prevăzuți ani grei de pușcărie sau biciuire.

Pentru majoritatea oamenilor acest sistem punitiv pare extrem de dur, iar părerile cetățenilor din Singapore sunt împărțite. Deși mulți nu sunt de acord cu pedeapsa capitală, căci din greșeală poate fi executat un om nevinovat, pedeapsă prin biciuire este în general încurajată.

Deși legislația penală din Singapore este extrem de dură, ea are înainte de toate menirea de a-i învăța pe oameni limitele care nu pot fi trecute.

Pedeapsa capitală prin spânzurare, biciuirea, confiscarea averii, detenția și amenzile – toate acestea există pentru a asigura în această țară domnia legii și a ordinii.

3. Locurile de muncă

Revoluția culturală a lui Mao a închis China pentru investitori străini, care s-au orientat spre Hong-Kong, Taiwan și Singapore. La sfârșitul anilor ’60 abia au început să apară primele fabrici și uzine, în anii ’70 au fost produse primele produse electronice, iar în anii ’80 Singapore devenise deja centrul mondial al tehnologiilor avansate.

Au fost create toate condițiile pentru investitori, astfel încât ei să poată activa fără amestecul statului. Nivelul scăzut al impozitelor și costul redus al forței de muncă erau de asemenea factori atractivi pentru investitori.

“Noi nu doar salutam fiecare investitor, noi făceam tot posibilul pentru a-l ajuta să înceapă producția la noi în țară.”

Dar scopul lui Lee Kuan Yew nu era să îi “răsfețe” pe investitori în continuu. De fapt el își dorea ca tinerii singaporezi să obțină experiență în companiile străine pentru a crea ulterior companii naționale care să poată concura pe piața mondială.

Întrucât inițial nu existau oameni cu experiență și resurse pentru crearea unor companii mari, Lee a încurajat instruirea tinereilor în domeniile tehnologiei, marketingului și managementului, astfel încât ei să poată lucra mai târziu în companii de stat.

4. Reforma învățământului

La sfârșitul anilor ’60, când Singapore atrăgea companii străine pentru a lupta împotriva șomajului, tinerii specialiști erau instruiți să fie punctuali, responsabili și să respecte standarde de calitate foarte ridicate.

Datorită acestor calități, ei obțineau funcții importante, căpătau experiență și cunoșteau lumea afacerilor.

Sistemul de învățământ a fost schimbat radical. Scopul noului sistem era să îi învețe pe elevi și studenți să poată analiza și soluționa probleme de sine stătător. În afară de aceasta ei urmau a fi învățați să nu se conducă doar de manuale, ci și să facă propriile analize.

“Nouă ne trebuie specialiști în tehnologie și știință, iar nu în literatură antică. Astfel ei își vor putea asigura existența” – spunea Philip Yeo, fostul președinte al consiliului pentru productivitate și inovație în domeniul dezvoltării economice a Singapore.

5. Fondarea întreprinderilor de stat

Una din primele companii create de autorități a fost Singapore Airlines.

“Ea a fost creată nu pentru prestigiu, ci pentru a câștiga bani. De aceea eu am spus că dacă ea va deveni neprofitabil, eu o voi închide fără dubii” – își amintește Lim Chin Beng, fostul director general al companiei ariene de stat.

Singapore Airlines au revoluționat modul de tratare a clienților. Ei luau în considerație orice detaliu, de la mâncare la băutură, de la confortul scaunelor la calitatea sunetului în căști.

În acest fel au fost create mii de locuri de muncă, iar astăzi compania e printre cele mai bune din lume în acest domeniu.

Iată cum o țară săracă a putut ajunge printre cele mai bogate din lume printr-o luptă hotărâtă împotriva corupției și reforme orientate spre bunăstarea poporului. Credeți că ar fi posibil și la noi așa ceva?

error: Content is protected !!