Ce lasă omul în urma sa atunci când trece în neființă? Fiecare dintre noi crede că fotografiile, cuvintele, bunurile personale și viața în general, sunt interesante și importante, dacă nu pentru întreaga lume, atunci cel puțin pentru cei mai apropiați oameni. Așa să fie?
Vă vom împărtăși povestea unei femei, care a descoperit un adevăr dur și a realizat, că din viața omului nu rămâne aproape nimic după ce trece la nemurire.
Ce lasă omul în urma lui?
„Atunci când eram în căutarea unei locuințe de închiriat, s-a întâmplat să mă aflu într-un apartament, în centru orașului, pe care rudele au încercat să-l dea în chirie imediat după moartea proprietarului. Era un apartament sumbru cu trei camere.” – astfel își începe povestea Elena. – Moștenitorii apartamentului, cred că trăiau departe și nu au vrut să se mute în el. Nici măcar nu s-au deranjat să strângă lucrurile din apartament. Aveam senzația că stăpânul casei a ieșit până la magazin după pâine și în câteva momente se întoarce…
Mi se părea că imediat va intra și va întreba cu o voce gravă: „Ce faceți aici?”
Mă uitam la televizorul de pe comodă, lângă el era un ghem de ață și o cutie cu nasturi. Alături, era un dulap cu pahare colorate, din care cred că au băut adesea vin…
În spatele sticlei, pe raft, era o fotografie. În debara erau hainele călduroase. Și peste tot erau împrăștiate calendare. Se pare că stăpâna casei avea o pasiune pentru ele sau era îngrijorată de trecerea timpului.
Pe dulapul din bucătărie era o cutie cu vitamine, cred că proprietara planifica să aibă o viață lungă și fericită. Nu am zărit medicamente, se pare că nu era bolnavă.
Proprietara trăia în toate cele trei camere. Dar nu trăia singură. Simțeam un miros intens de pisici. Presupunerile mele s-au confirmat, atunci când am zărit borcane de șampoane pentru ele. Cred că pisicile au fost pe primul loc pentru proprietară, dar au fost scoase din apartament după moartea femeii.
În altă cameră, stăpâna casei avea o mică bibliotecă. Printre cărți puteai găsi titluri din filosofia chineză, detective, romane de dragoste. Aceste cărți au fost citite și recitite.
Proprietara apartamentului avea o colecție impunătoare de cărți. Erau cărți valoroase în diferite limbi străine. Se pare că a fost o persoană inteligentă și a deținut o funcție importantă.
Ce a mai rămas în urma acestei femei? Doar acest apartament în centrul orașului, pe care rudele îl dau în chirie pentru a avea un venit stabil. Până azi, am crezut în nemurirea mea. Am făcut planuri pentru viață, am făcut economii… Acum am văzut ce se întâmplă în continuare.”
Într-adevăr, cursul vieții este instabil. Astăzi, ești plin de entuziasm, te bucuri de viață, rezolvi probleme importante. Ziua de mâine este incertă, s-ar putea să nu o mai prinzi și atunci toate persoanele dragi ție, nu vor mai fi atât de necesare. Mai ales că au și au propria lor viață…
Această istorie demonstrează încă o dată că omul se supraapreciază. Toate lucrurile materiale pe care le prețuim atât de mult, sunt ridicole și nesemnificative.
Construim o casă pentru a o lăsa moștenire, investim tot timpul și energia în ea, dar poate că nimeni nu are nevoie de această casă? Încercăm să agonisim bani pentru a le oferi o viață confortabilă copiilor noștri, o altă activitate inutilă. Viața nu poate fi construită o dată și pentru totdeauna. Trebuie să o trăiți din plin și să vă bucurați de ea în fiecare zi!
Poate că nu ar trebui să economisiți bani, ci să adunați emoții și impresii pozitive? Ce rămâne după ce omul trece în neființă? Nimic. O casă în care vin niște străini, distrug urmele sale, îi transformă cărțile în cenușă și își fierb cafeaua în ibricul lui.