Fraza care m-a făcut să nu mai strig niciodată la copilul meu

Săptămâna trecută am fost la un centru comercial cu cei doi băieței ai mei, unul de 3 anișori și altul de doar câteva luni. Când ieșeam din clădire băiatul mai mare a început să fugă spre parcare, iar eu am strigat din răsputeri: “Stai!!!”.

L-am strâns mai bine pe cel micuț și am alergat repede să-l iau pe băiețel pe trotuar. Fiind foarte furioasă, l-am certat tare și i-am spus să mă țină de mână. L-am așezat în mașină și am pornit spre casă, certându-ne tot drumul.

O parte din mine înțelegea atunci când eu ca părinte trebuie să-i dau copilului exemplu de echilibru emoțional și de stăpânire de sine, dar am picat total acel test. Acolo nici măcar nu era trafic și practic nu a fost nici un pericol, iar eu am strigat la el de parcă ar fi făcut o crimă…

Acum îmi dau seama că ar fi trebuit pur și simplu să-i explic că nu trebuie să facă mișcări bruște atunci când în jur sunt multe mașini. Dar grija maternă alături de lipsa de stăpânire de sine mi-au provocat altă reacție.

Înainte să devin mamă credeam că voi fi exemplară în acest rol. De la 12 ani am avut ocazia să fiu bonă și în raport cu acei copii eram pur și simpli “Miss Răbdare”. Dar odată cu nașterea propriilor copii eu am devenit foarte impulsivă și iritată.

La un moment dat am înțeles că trebuie să schimb asta. Am observat că relația cu copiii mei devine din ce în ce mai rece din cauza acestei negativități emanate de mine. Atunci mi-am amintit de o frază citită pe internet: “Rădăcina sentimentelor negative este în frică”.

Această frază a aranjat la locul lor toate piesele din puzzle. Mi-am dat seama că într-adevăr eu deveneam furioasă atunci când mă temeam. Mă temeam că micuții se vor răni, că se vor îmbolnăvi, că vor fi neascultători, că nu mă vor iubi etc.

Această anxietate este de fapt distructivă pentru orice relație, mai ales pentru una dintre părinte și copil. La unii copii isteriile și capriciile sunt reacții la niște situații stresante și nu o simplă manifestare a neplăcerii personale. În asemenea cazuri pedeapsa poate avea efecte agravante asupra stării copilului.

Dragostea, buna înțelegere, deschiderea – iată de ce are nevoie orice copil. Nu uitați niciodată că orice copil este un “om nou”, care nu are experiența de viață pe care o au părinții. El studiază lumea și, ca orice învățăcel, face multe gafe. O pedeapsă banală fără explicații nu îl va ajuta cu nimic, căci urmarea cea mai importantă a educației părintești trebuie să fie conștientizarea de către copil a lucrurilor care se întâmplă în jurul său.

Bineînțeles această teorie este de multe ori greu de pus în practică, totuși e important ca noi, ca părinți, să știm să ne stăpânim emoțiile. Acesta va fi un exemplu foarte bun pentru copil, care îi va prinde bine și în viața matură.

error: Content is protected !!