Fiul i-a prezentat mamei mireasa și a anunțat-o că de acum vor trăi împreună. Răspunsul înțelept al mamei i-a uimit pe toți.

Copii mici, probleme mici, dar într-o zi copiii cresc. Fiecare părinte, care mai devreme sau mai târziu, ajunge în aceeași situație procedează diferit. Această mamă a ales să-și lase fiul să plece și să-și trăiască propria viață. Iată cum s-a întâmplat:

„Acum o lună, fiul a venit acasă cu o domnișoară.

– Mama, aceasta este Victoria. Ne iubim unul pe altul și vom locui împreună.

Ca orice mamă, doresc tot binele din lume copilului meu. M-am gândit că dacă doresc să trăiască împreună – să trăiască, desigur nu sunt împotrivă, de aceea am răspuns fiului:

– Bine, fiule. Mergeți până când în bucătărie, beți câte un ceai. Dar eu între timp îți voi strânge lucrurile.

– În ce sens să-mi strângi lucrurile? – a întrebat fiul surprins.

Mi-am privit fiul și am observat că a devenit confuz. El evident nu a înțeles ce am vrut să-i zic și a trebuit să explic:

– În cel mai direct sens, fiule. Acum îți voi strânge lucrurile și veți merge să locuiți împreună. Doar asta vă doriți, nu-i așa?

– Înțelegi, mamă… este scump să închiriem un apartament, nu avem bani – suntem ambii studenți, doar știi asta. Ne-am gândit să locuim aici. Nu te vom deranja.

Suna bine, dar eu singură am locuit timp de 10 ani cu soacra, până când nu am reușit să procurăm împreună cu soțul un apartament separat – s-a gândit mama. Relația dintre noi, desigur a avut mult de suferit. Chiar dacă acum ne le stau în cale, peste o lună sau două, în mine va zbura încălțămintea lor – și-a imaginat mama. Nu le va place nimic din ce fac: cum îi privesc, că fac comentarii sau sunt prea autoritară. Femeia s-a gândit, că nu are nevoie de aceste emoții. De-ar ști Victoria, de câte probleme am scutit-o…

– Nu, fiule. Dacă te consideri suficient de matur pentru a trăi cu iubita ta, încearcă să-i oferi toate condițiile pentru ca să trăiți împreună. Acest lucru înseamnă să fii matur: transferă-te la studii cu frecvență redusă, angajează-te și închiriază un apartament. Deși o cameră ar costa mai ieftin… Așa veți putea locui împreună cât vă place.

– Mamă, ce-i cu tine?! Să trăiesc într-un apartament cu persoane străine? Nu dorim asta.

Am înțeles. Adică, apartamentul meu vor să-l transforme într-un cămin și mi-a adus în casă o persoană străină. Dar ei nu vor să locuiască cu persoane străine. Interesant…

– Victoria, îți place fiul meu? Îl iubești? Deși, cred că îl iubești, dacă planificați să locuiți împreună.

– Da. Îl iubesc. Foarte mult – a răspuns tânăra în șoaptă.

– Vă iubiți unul pe altul, iar asta înseamnă că veți fi fericiți chiar și într-o colibă. Ești de acord cu mine, Victoria?

– Da, aveți dreptate. Sunt de acord să locuim și într-un cămin, doar să fim împreună.

– Ei bine, fiule. Am stabilit totul. Crede-mă, Victoria îți va mulțumi pentru absența mea. Aranjați-vă viața fără controlul meu. Nu vă faceți griji, am să vă ajut cu achitarea facturilor la întreținere.

Peste jumătate de oră după ce copii au plecat, mama a izbucnit în lacrimi. Tentația de a permite tinerilor să locuiască împreună cu ea, a fost prea mare: ar fi avut fiul aproape și ar fi putut supraveghea nora.

Dar nu este bine – copiii maturi trebuie să trăiască separat de părinții lor. Mama și-a făcut treaba – a crescut copilul. Este timpul să-l lase să-și trăiască propria viață.

Sunteți de acord cu felul în care a procedat mama? Cum ați fi procedat dvs?

error: Content is protected !!