Când aveți o mașină de lux, haine frumoase, o casă scumpă și alte atribute ale unui statut social înalt, începeți să vă simțiți astfel de parcă ați fi mai superior celor care nu au aceste lucruri. Priviți vecinul, care are o mașină mai ieftină și sunteți sigur, că diferența dintre voi se datorează faptului că sunteți mai bun, mai ingenios și câștigați mai bine. De aceea vecinul este sărac, iar dvs bogat.
Vă gândiți că vecinul, cu siguranță crede că sunteți un tip deosebit, odată ce aveți o mașină atât de scumpă. Acest gând vă încălzește inima și vă face să vă apreciați mai mult. Vă simțiți foarte important când treceți pe lângă acest vecin sau când vă apropiați de o intersecție în care sunt doar mașini mai ieftine decât a dvs.
Dacă vecinul are o mașină mai scumpă, acest lucru vă afectează invers, vă scade respectul de sine. În această situație veți încerca să vă întoarceți poziția de superioritate. Acest lucru este valabil nu doar în cazul mașinilor.
De fiecare dată când cineva din mediul dvs va avea ceva mai scump, vă veți aprecia mai puțin. Iar atunci, când o persoană din anturajul dvs va avea ceva mai ieftin sau de o calitate mai rea, simțul de superioritate se va întoarce. Chiar și propria fericire va ajunge să depindă de acest fapt.
Charles de Montesquieu, un scriitor și filosof, cândva a spus – dacă am fi dorit doar să fim fericiți, ar fi foarte ușor să realizăm acest lucru; dar noi vrem să fim mai fericiți decât alții și acest lucru este aproape imposibil, deoarece întotdeuna tindem să credem că alții sunt mai fericiți decât noi.
În goana după o fericire artificială, oamenii devin dependenți, doresc cu orice preț să-și mențină poziția de superioritate în raport cu oamenii din jurul lor. Ei își cumpără un telefon nou, își schimbă mașina, poartă blugi scumpi și instalează mobilă de lux, pentru eventualitatea că vor avea vreodată oaspeți și se folosesc doar de parfumuri scumpe, pentru a-și accentua gustul și rafinamentul.
Având în vedere cât de scump poate costa un parfum, deseori persoanele arogante – sunt și oameni cu datorii foarte mari.
În acest mod unii, fiind în căutarea fericii devin dependenți de credite. Cel mai rău pentru ei, este să coboare la nivelul celor, pe care îi consideră inferiori și pentru ca acest lucru să nu se întâmple, ei sunt pregătiți să plătească orice preț.
Viața acestor oameni devine o minciună. Ei ajung să-i mintă nu doar pe cei din jur, dar se mint și pe ei. Aceste persoane, chiar ajung să creadă că sunt mai superiori și ignoră faptul că acest statut este rezultatul unor datorii pe care trebuie să restituie toată viața.
La un moment dat, când băncile nu mai dau bani și dispare această sursă de bucurie și fericire, aceste persoane ajung într-o depresie profundă. În același timp, ei dau vina, de obicei, pe băncă, guvern, viața grea sau pe angajatorul care nu le oferă un salariu echitabil. Singura persoană pe care nu o vor învinui niciodată – sunt chiar ei. La urma urmei, tot ce și-au dorit acești oameni, a fost doar să fie ”ca alții” și să nu rateze cei mai importanți ani din viață! Cum ar fi putut ei să fie de vină pentru situația economică critică în care sunt?
În concluzie, credem că ar trebui să cităm cuvintele lui Henry Ford:
„Nu trebuie să stau într-un hotel scump, pentru că nu văd niciun motiv să plătesc prea mult pentru lucruri inutile. Oriunde aș fi, sunt – Henry Ford. Nu văd o diferență prea mare în hoteluri, pentru că și într-un hotel ieftin pot să mă odihnesc la fel de bine ca într-un hotel scump. Și acest palton – aveți dreptate, l-a purtat încă tatăl meu, dar nu mai contează, deoarece și în acest palton rămân să fiu Henry Ford. Fiul meu este încă prea tânăr și nu are experiență, de aceea îi este frică de ceea ce vor gândi oamenii dacă el va sta într-un hotel ieftin. Eu, însă, nu sunt îngrijorat de ceea ce vor crede alții despre mine, deoarece îmi știu adevărata valoare. Am devenit miliardar pentru că știu să număr banii și pot deosebi valorile reale de cele false.”