Ne-au vizitat recent niște prieteni de familie, care formează un cuplu. După cină eu, ca de obicei, am început, împreună cu soția mea, să strângem de pe masă și să spălăm vasele.
În familia noastră acesta este un lucru obișnuit. Nu spăl numai eu vasele, dar nici nu văd nimic straniu în acest lucru. Consider că este foarte important să ne ajutăm soțiile, este chiar datoria noastră, a bărbaților.
Văzând ce fac, soția prietenului nostru i-a spus acestuia: „Vezi, dragul meu, Adrian își ajută soția, dar tu nu faci nimic prin casă”! La care soțul i-a răspuns:
„Și de ce ar trebui să fac asta?”
Am vrut să-i reproșez imediat: „Dar care este rolul tău în familie? Soția ta și-ar putea descărca pe telefon un Tamagotchi de care să aibă grijă și atât”.
Nu am înțeles niciodată această atitudine a multor bărbați față de soțiile lor. De ce considerați că doar femeia trebuie să se ocupe de treburile casnice? În ce constă responsabilitatea voastră? Să bateți cuie în perete?
Nu le bateți în fiecare zi. Dar femeia are de lucru zilnic. Și de ce ar trebui să le facă doar ea pe toate?
Când am început să-i aduc niște argumente, el mi-a răspuns indignat: „Strămoșii noștri au trăit mereu așa: femeile aveau grijă de gospodărie, iar bărbații lucrau! Și înainte femeile aveau mult mai multe de făcut: gospodărie, vite, cărau apă și găteau mâncarea afară.
Acum au toate comoditățile: mașină de spălat rufe, fier de călcat performant, mașină de spălat vase: nu trebuie să facă aproape nimic. Dar eu obosesc foarte tare la serviciu.
Sunt de acord, nu le-a fost deloc ușor bunicilor noastre. Și electrocasnicele le sunt de mare ajutor femeilor moderne. Dar acum femeile lucrează uneori poate mai mult decât bărbații. În familia noastră, cel puțin, așa e. Seara, când ne întoarcem de la serviciu, pregătim cina împreună și apoi ne odihnim.
Eu cred că soția mea nu este obligată să stea singură în fiecare seară lângă aragaz și chiuvetă și apoi să meargă să adoarmă copiii. Va fi frântă de oboseală. Vreau să am alături de mine o soție frumoasă, relaxată, nu una nervoasă și chinuită. Eu trebuie să am grijă de ea.
Dacă nu o voi susține, ea nu va avea puteri și nu-mi va putea acorda timp și atenție. Și apoi, la urma urmei, ce fel de bărbat sunt eu, dacă nu-mi ajut și nu-mi susțin soția pe care o iubesc?