Educația în Japonia: copiii de 4 ani circulă singuri cu metroul și fac curățenie în școli. Părinții nu își fac griji!

Să vezi copii de vârstă preșcolară, care circulă neînsoțiți cu metroul, este un fenomen normal în Japonia.

La trei ani copilul poate merge la magazin să cumpere pâine. Nu este însoțit de către adulți.

Kaito, un adolescent de 12 ani din Tokyo, circulă singur cu metroul.

„La început eram puțin îngrijorat”, recunoaște el, „îmi era frică că nu mă voi putea descurca pe cont propriu. Acum nu îmi fac griji”.

Călătoriile lungi cu metroul sunt ușoare pentru el. Părinții, de asemenea, la început au fost foarte îngrijorați pentru fiul lor, dar înțelegeau că el ar trebui să învețe să fie independent.

„Am înțeles că nu se va întâmpla nimic cu el în metrou, este un copil inteligent”, spune mama Kaito.

„La vârsta lui, și eu circulam neînsoțit cu metroul. Nu aveam telefoane mobile, dar reușeam să ajung de la punctul A la punctul B. Dacă cumva se rătăcește, ne poate telefona”, spune mama lui Kaito.

Cu toate acestea, nu i-ar permite fiului său să circule singur cu metroul din New York sau Londra. Acest lucru este permis doar copiiilor din Tokyo.

De ce le este atât de ușor părinților să-i lase pe copiii mici în lumea mare? Expertul în antropologie, Dwayne Dixon, spune că este vorba despre sprijinul societății.

De aceea, la școală, copiii singuri fac curățenie și se servesc în timpul pauzei de prânz.

Ei știu că au responsabilități care trebuie îndeplinite.

Din acest motiv, ei trec printr-o altă școală − școala vieții, învață să-și asume responsabilitatea, să trăiască după reguli și conform unui anumit program.

Ei înțeleg că dacă ei vor face mizerie, ei înșiși vor trebui să facă curățenie în sala de clasă.

Poate din această cauză străzile orașelor japoneze sunt atât de curate. Pe de altă parte, un copil care, neînsoțit, circulă cu metroul, știe că în caz de urgență poate conta pe ajutorul altor pasageri.

În Japonia, rata criminalității este foarte scăzută.

Părinții sunt liniștiți să-și lase odraslele să se descurce pe cont propriu de la o vârstă fragedă.

În Tokyo, jumătate dintre locuitori circulă cu metroul și autobuzul, iar un sfert din populație preferă să meargă pe jos. Conducătorii auto sunt obișnuiți să permită trecerea pietonilor și cicliștilor.

Credeți că este posibil să urmăm modelul japonez?