Ea trăia ca în sânul lui Dumnezeu! Soțul ei a construit o casă și călătoreau prin țările calde! Ea s-a răsfățat!

”Sunt bine” – Ioana răspundea la fel la toate întrebările, fără a te privi în ochi. Mereu era cu privirea în altă parte.

– Sigur?

– Da, sigur!

Puteam nici să nu întreb. Ioana avea întotdeauna de toate și era bine mereu. Cearcăne sub ochi? Mare lucru, mulți le au! Încălțată cu cizme vechi? Calitative și preferate, dar nu ceea ce ați crezut! Merge pe jos de la serviciu? Sunt bani pentru autobus, dar pe jos este mai sănătos, nu ați știut? Acum știți!

De curând, nimeni nu se mai interesa de viața Ioanei. Totul este bine cu ea, de ce să ne băgăm în suflet? Sau era necesar să vină cineva la ea, fără un apel și să încerce să mai afle ceva noutăți? Și totuși, ce este în neregulă cu Ioana?

Pe fundalul acestei bunăstări a Ioanei, foarte neașteptată a fost știrea:

– Despre Ioana ați auzit? Ea a părăsit copiii, a lăsat soțul, a renunțat la slujbă și a plecat! Unde? Nu se știe! Telefonul indisponibil, pagini din rețelele sociale șterse! Se spune că soțul ei a fost chiar reținut de poliție! Apoi Ioana a apărut, a arătat că este vie și sănătoasă și a dispărut din nou. Nici măcar nu a văzut copiii!

Ioana a fost criticată de toți. De cunoștințe, rude îndepărtate și cele apropiate.

– Trăia ca în sânul lui Dumnezeu! Ce nu îi era pe plac? Probabil, și-a găsit un cavaler și a plecat cu el! Soțul ei a construit o casă, îi oferea călătorii! Ioana s-a răsfățat!

“Soțul ei a construit o casă și îi ofere vacanțe de lux.” – într-adevăr, așa a fost. Însă, toate celelalte necesită unele explicații.

Casa. În casa construită, nu numai Ioana trăia împreună cu soțul ei și cu 2 copii, dar și cu toate rudele ”constructorului”, adică a soțului său. Mai concret – mama, bunica cu bunicul și sora mai mică în compania animalelor sale de companie: 2 câini și 3 pisici. Acești ”oaspeți” și-au dat în chirie apartamentele, bucurându-se de ospitalitatea fiului lor și a soției sale. Dar, cum altfel, ei doar sunt invitați! Iar în caz de divorț, Ioana nu-și va putea jefui sărmanul soț muncitor, pentru că casa a fost înregistrată pe mama lui.

Micul dejun, prânzul și mesele pentru toată familia erau pregătite de Ioana, în timpul liber de la serviciu, copii și grădină. În plus, gătea de fiecare dată câteva feluri diverse de mâncare: bunica și bunicul nu au o parte de dinți și le este greu să mănânce ceva solid, iar sora de 24 de ani a soțului Ioanei nu mănâncă carne, pește și ouă. Mai mult, Ioana gătea terci și pentru câini.

Gradina este un subiect aparte. O mică bucată de pământ pe care, conform ideii Ioanei, trebuia să fie amenajată o grădină cu flori. Însă, generația mai în vârstă era împotrivă. Pe când, doar gospodina casei trebuia să aibă grijă de această grădină. Puii și porcii, care trebuiau să apară (“ouă și carne de casă”), nu au apărut datorită sorei vegetariene de 24 de ani:

– Nu! Ce aveți! Și așa rabd și vă sufăr în timpul mesei! Nu vreau să văd porcii și păsările pe care le veți ucide!

Lucra Ioana ca depozitară la magazinul alimentar, petrecând toată ziua în picioare. De asemenea, trebuia să plece acasă de la lucru pe jos: soțul controla cardul de salariu a femeii, determinând raționalitatea tuturor cheltuielilor. Astfel, el o luat o decizie: ”Costul taxei de călătorie pe zi cu autobusul este o risipă, iar Ioana face doar 4 kilometri, mergând pe jos până la serviciu! Bunicii noștri mergeau câte 15 km până la școală și totul era în ordine!” – îi plăcea soțului să spună atunci, când Ioana zicea că a obosit.

Copiii sunt mândria oricărei mame, bucuria și speranța ei pentru o viață mai bună și o bătrânețe demnă. Copiii lui Ioana au adoptat repede modul de comunicare al rudelor mai în vârstă și au început să o numească “hei, tu”, ci nu mamă. Ioanei i-a fost interzis să meargă la școală, la adunările de părinți, sub pretextul: “Mama, ne dai de gol. Ajunge, că ne faci de rușine!” Dar Ioana era nevoită să meargă, fiindcă soțul ei a declarat că cest lucru nu este pentru bărbați.

Călătorii și vacanțe. Da, au fost. Judecând după cele de mai sus, nu este greu de ghicit în rolul cui a mers Ioana “să se odihnească” – îngrijea bunica și bunicul, precum și soțul era pe umerii ei. Două săptămâni la mare, dar măcar un călcâi nu și-a scufundat în apă! Acestea au fost ”vacanțele” Ioanei.

Au trecut 2 ani de la plecarea Ioanei. Peste 1 an va împlini 40 de ani. Acum, Ioana are un job freelance, închiriază o casă mică lângă mare și plătește pensie pentru copii. Nu a mai rămas mult, 1-2 ani și Ioana va fi complet liberă.

Prima sa rochie, Ioana a cumpărat-o, chinuindu-se în remușcări: “Poate ar fi mai bine să transfer banii copiilor?” Dar a câștigat totuși egoismul, pe neașteptate, adăugând și o pereche de pantofi.

– ”Știți, am aproape 40 de ani. Doar acum am început să trăiesc. Când am reușit să devin o “tanti”? Nu știu, nu am observat. Dar îmi amintesc foarte bine ziua când din această “tanti” am devenit din nou o femeie adevărată. O femeie care are întreaga viață înainte: stând la stația de autobuz cu o pungă mică, documente și o sumă simbolică de bani, furată de fostul meu soț. Nu regret că am lăsat totul și pe toți. Regret că nu am făcut-o mult mai devreme. Am o singură viață și mi-am dat seama că nu vreau că viața mea să fie dedicată celorlați.” – spune Ioana.

Ce părere aveți despre această istorie? Susțineți decizia Ioanei sau sunteți de partea soțului?

Așteptăm cu drag comentariile dvs.

error: Content is protected !!