Două surori au fost părăsite de soți, în schimb ambele aveau câte un fiu. Ambii soți au plecat cu gândul, că surorile îi vor implora să se întoarcă la ele. Pentru ca acest lucru să se întâmple mai repede, bărbații nu plăteau pensii pentru întreținerea copiilor. Sora cea mai mare avea cel puțin un loc de muncă și o locuință, în timp ce sora mai mică nu avea niciun loc de muncă stabil și nici nu avea unde să locuiască.
Femeile nici măcar nu puteau să facă ceva cu mâinile proprii ca să-și poată întreține copiii. În această situație femeile au trăit mult timp. Sora cea mare o ajuta pe cea mică, chiar dacă singură era într-o situație critică. În fiecare zi femeile aveau aceeași problemă pe care trebuiau să o confrunte – cu ce să-și hrănească copiii.
Au trecut aproape douăzeci de ani de atunci.
Fii au crescut și acum sunt independenți. Sunt mândria mamelor sale! Sora cea mică a reușit să-și creeze propria afacere, care îi aduce un profit semnificativ. În fiecare zi femeia îi mulțumește surorii sale mai mari și îi face periodic surprize plăcute – apartamente, călătorii, bijuterii…
Într-o zi sora cea mare a întrebat-o pe cea mică, dacă nu exagerează cu cadourile și dacă nu este timpul să se oprească să mai cheltuie atâția bani.
La această replică sora a răspuns foarte succint, dar sincer:
– Eu îți dăruiesc ceea ce am în surplus, dar tu pe timpuri îmi ofereai tot ce aveai…
Sunteți de acord cu răspunsul femeii? Așteptăm comentariile dvs!