Tuturor ne e cunoscută dorința de a găsi o pastilă împotriva tuturor problemelor care ne apar în calea vieții. Uneori e atât de dificil încât ai impresia că totul este împotriva ta. Și atunci pur și simplu vrei ca situația asta să treacă mai repede. Dar timpul nu se poate accelera și nu te poate arunca într-un viitor luminos.
Iar un sentiment cum este supărarea te blochează, nu te lasă să respiri, îți acoperă ochii și te face orb. În general este o stare extrem de grea. Dar de supărare poți scăpa înțelegând esența ei. Pentru asta e nevoie de efort zilnic aprofundat, dar asta se merită pe deplin.
De unde apare supărarea
Supărarea apare atunci când acțiunile oamenilor din jur nu corespund așteptărilor dvs. Bunăoară:
- Așteptați ca bărbatul iubit să înțeleagă singur când să vă ofere sprijin și ajutor, fără ca dvs. să îi spuneți ceva.
- Așteptați ca soțul să țină minte când copilul are o sărbătoare la școală sau grădiniță.
- Așteptați ca părinții să vă ajute, dar ei nu au posibilitatea să o facă.
- Așteptați înțelegere din partea prietenei, dar ea e preocupată de propriile sale probleme.
Există o mulțime de exemple, dar în fiecare dintre ele va exista o așteptare neîmplinită, urmată de o dezamăgire amară. Și cu cât mai puternică este așteptarea , cu atât mai grea va fi supărarea.
De unde apar așteptările
Oamenii care se supără des consideră la nivel subconștient că toată lumea le este datoare cu ceva.
- Soțul e dator să îi aducă cafeaua în pat și să o poarte în brațe.
- Copiii sunt datori să asculte necondiționat..
- Prietenii sunt datori să ofere sprijin când e nevoie.
- Părinții sunt datori să ajute indiferent de orice.
Vă pare cunoscut asta?
Când evenimentele se desfășoară contrar așteptărilor, omul trece printr-o dezamăgire puternică. Iar cauzele acestei decepții el le caută în exterior. Le caută și le găsește! Dar nu înțelege că în acest fel el își face rău cu mâna sa.
Supărându-se, omul își face sieși durere, așteptând de la un alt om ceea ce nu și-a oferit singur.
Pildă
“Odată un ucenic l-a întrebat pe stareț:
— Părinte, tu ai cunoscut înțelepciunea dumnezeiască, ești mereu într-o stare de liniște desăvârșită. Nimic nu te irită, nu te superi pe nimeni. Învață-mă și pe mine să fiu așa.
— Bine, te voi învăța. Adu-mi o pungă transparentă și un cartof.
Ucenicul a făcut întocmai.
— Când te vei supăra pe cineva, scrie numele aceluia pe cartof și pune-l în pungă.
— Și asta e tot? – întrebă ucenicul uimit.
— Nu, va trebui să porți punga asta oriunde vei merge. Și de fiecare dată când te vei supăra pe cineva, vei adăuga încă un cartof în pungă.
— Bine, așa voi face.
A trecut ceva timp. Punga ucenicului devenise destul de grea, iar primii cartofi din pungă începuse să se strice și să răspândească un miros neplăcut.
Atunci ucenicul a venit iarăși la stareț și a spus:
— Părinte, nu mai pot purta cu mine această putoare. Dă-mi o altă soluție.
— Dar crezi că în suflet porți altceva atunci când te superi pe cei din jur?”
Supărându-vă o dată, vă adăugați o piatră pe suflet fără să vă dați seama. Cu timpul aceste pietre devin tot mai multe.
Faptele se transformă în obicei, obiceiul devine parte a caracterului. Iar obiceiul de a avea așteptări și de a te supăra atunci când cineva nu se ridică la înălțimea așteptărilor este la fel de greu și urât-mirositor ca și punga de cartofi.
Supărarea există doar în mințile noastre. Învățați să vă stăpâniți gândurile, fără asta nu veți putea deveni fericiți.