Îmi aduc aminte că citisem un articol unde un bărbat explica de ce bărbații realizați de peste 40 de ani nu au nevoie de relații permanente. Are bani suficienți pentru a angaja pe cineva să facă lucrul prin gospodărie. Mereu vor găsi cu cine să iasă la o petrece și cu siguranță va avea mai multe opțiuni.
Dacă e să vorbim de avantajele relațiilor conjugale regulate în relațiile permanente, atunci în primul rând pentru un bărbat realizat nu este relevant, în al doilea rând, relațiile conjugale nu prezintă o problemă. Mai mult, un bărbat realizat, în afară de serviciu are o listă întreagă de activități: vânătoare, baschet (fotbal, volei etc.), saună cu prietenii, călătorii, pescuit etc. Totul fără nici o limită de timp. Nimeni nu îl împovărează cu nimic: să vină la timp acasă, să cumpere vreun cadou, să intre pe undeva în drum spre casă, să-și facă griji de ceva etc. Unii totuși încercau să mă convingă că este foarte bine să am un suflet alături.
În ultimele zile m-am gândit mult la acest lucru… Dar nu pot găsi nici un argument de ce o femeie independentă ar avea nevoie de un bărbat?
Traiul în comun. Sincer vorbind, nu pe bărbat îl împovărează, ci el împovărează. Ciorapii aruncați sunt nimic. În fiecare bărbat există gândul că de el trebuie să aibă grijă cineva. Eu, însă, fiind independentă, o personalitate, nu înțeleg nicidecum acest lucru. De ce trebuie să am grijă de hainele, de mâncarea unei persoane la fel de mature ca mine? El nu va avea aceeași grijă față de mine, nu-i așa? Dacă eu simt necesitatea de a avea grijă de cineva, atunci această necesitate o compensez având grijă de copii și de animale. Deci, grija față de un adult va fi doar cu condiția: tu de mine și eu de tine.
Vă pot spune mai multe, la vârsta dulce de 40 de ani apare necesitatea de a avea grijă de sine. Sunt gata să angajez o menajeră care să facă curățenie și să gătească, și să nu mă împovărez existența cu obligații de genul dejun-prânz-cină în cadrul unei relații permanente. Deci aș vrea o relație reciprocă.
Se consideră că bărbatul trebuie să întrețină familia. Ce se întâmplă dacă mă descurc perfect de una singură? Locuință am. Este renovată. Iar la întrebările „Cine va bate un cui, cine va repara mașina de spălat, cine va muta mobila?”, am un singur răspuns: „Persoanele special abilitate.” Acum totul se face pentru bani.
Îmi aduc aminte că fostul soț se lăuda foarte mult că mi-a verificat și mi-a reparat automobilul. Însă, acest lucru, îl poate face orice specialist dacă i se plătește.
Unde e susținerea atunci? Am trecut și prin asta. Bărbații sunt slabi psihologic și nu se grăbesc să sară în ajutor. Femeia pare a fi mai de încredere. Multe lucruri este mai bine să le faci cu o femeie: o vizită la spital, un împrumut, o petrecere, un joc de cărți, o discuție sufletistă.
Relațiile conjugale. Aceeași situație ca în cazul bărbaților. Nici un impediment. Puteți alege de la 22 de ani și mai mult, în funcție de preferințe. O relație permanentă nu garantează și niște relații conjugale regulate, deoarece și bărbații obosesc și nu au chef. Iar alții noi se străduie mai mult.
Acest moment nu este atât de important, dar este interesant. Critica. Vreau privesc un serial, vreau privesc o emisiune și mă gândesc câtă fericire. Nimeni nu cere să privească altceva și nimeni nu mă critică pentru ce privesc. Sunt fericită că pot să beau o cafea la 11 seara și nimeni să nu mă întrebe dacă voi putea dormi sau nu. Lucrez când vreau, mă odihnesc când vreau. Mă văd cu cine vreau și când vreau. Mă îmbrac cum vreau, mă machiez după cum îmi place.
În general sunt mulțumită. Mulțumită de ceea ce sunt. Eu iubesc, pentru aceasta am un băiețel și o fată. Am mamă, soră, rude, prieteni.
De asemenea, sunt multe alte lucruri pe care doresc să le fac, să fiu eu însămi și să ajut oamenii.
Spuneți-mi cel puțin un motiv de ce o femeie împlinită ar avea nevoie de un bărbat?