De ce copilul se comportă urât cu mama sa, iar cu cei străini se poartă frumos?

Părinții pentru un copil nu pur și simplu cei mai apropiați oameni, ci sunt un întreg univers! Dar în multe familii în ultimul timp apare o asemenea problemă: în prezența mamei copilul se comportă urât și isteric, iar cu toți ceilalți este calm și ascultător. Să vedem dacă de această problemă se face vinovată educația pe care o oferă părinții sau sunt alte cauze.

Cauza nr. 1: încrederea în părinți

Analizând modul în care sunt educați acești copii, constatăm că fenomenul apare atât la copiii răsfățați, cât și la cei educați într-o disciplină strictă. De fapt psihologia copilului este de așa natură, că el își permite să se comporte în aceste moduri extreme doar cu oamenii în care are încredere deplină.

Așadar, fenomenul este foarte neplăcut, dar el indică faptul că între copil și părinți este o relație de încredere, copilul în prezența lor nu se teme să-și exprime emoțiile.

Când copilul se comportă frumos doar cu mama, e un semnal de alarmă?

Din păcate un astfel de comportament indică un lucru îngrijorător. Probabil copilul se vede rar cu mama sau pur și simplu nu simte atenția și dragostea ei. Prin urmare el o percepe ca pe un om străin, în fața căruia nu-și poate exprima sentimentele.

În schimb emoțiile negative ale copilului sunt îndreptate spre persoanele care petrec mai mult timp cu el: bunica, bona, educatoare la grădiniță etc.

Cauza nr. 2: adaptarea după cei maturi

În general oamenii sunt ființe mimetice, adică tind să “mimeze” fenomenele din jurul lor. Cu atât mai mult asta e valabil în cazul copiilor, care repetă expresiile părinților, le imită mersul, manierele, gesturile etc. Acest fapt curios reprezintă de fapt o treaptă normală de dezvoltare a copilului.

Așadar reacția agresivă a copilului față de mama poate fi cauzată, bunăoară, de relațiile inadecvate dintre părinți. Dar dacă în familie este o relație armonioasă, atunci explicația ar putea fi în schimbarea bruscă a mediului în care se află copilul.

Petrecând toată ziua cu bunica, el se adaptează la felul ei de a vorbi, la cerințele ei, la cât este de permisivă etc. Seara mama se întoarce acasă și îl abordează cu totul diferit, iar copilul pur și simplu nu reușește în așa timp scurt să se adapteze la noile circumstanțe, iar reacția isterică este doar un mod de a se proteja în această situație.

De cele mai multe ori mamele se supără pe un astfel de comportament al copilului și tind să-i răspundă cu aceeași monedă: ceartă, strigăte etc. Dar e foarte important să nu escaladați problema din start. Mult mai înțelept ar fi să îi vorbiți copilului foarte calm și să așteptați ceva timp: reacția isterică poate fi doar un impuls de moment și nu trebuie să strice relațiile dintre voi.

Controlul relațiilor în interiorul familiei

Interacționând cu oamenii din jurul său, copilul își stabilește propriile limite de comportament. Ar fi bine să îl ajutați pe copil să traseze corect aceste limite în relația cu părinții. Astfel când mama va veni seara acasă copilul va ști că se află deja în limitele comportamentale de familie și va evita excesele.

În mod similar copilul își trasează limitele și în raport cu ceilalți: bunicii, bona, educatoarea, alți copii etc. Dacă nu vă place atitudinea copilului față de bunica, ar trebui să vorbiți în primul rând cu bunica. Anume ea este responsabilă pentru faptul că e permisivă peste măsură, iar copilul pur și simplu acceptă ceea ce i se oferă.

Nu uitați că orice copil este în proces de formare a propriei personalități. Dragostea, grija, atenția, dedicația – acestea sunt elemente esențiale pentru sănătatea psihologică a copilului. Și cel mai important: nu confundați dragostea cu permisivitatea, căci răsfățarea peste măsură nu-i face nici un bine copilului, ba chiar dimpotrivă!

Vă dorim să aveți copii sănătoși, frumoși și educați și să aveți mereu o relație strânsă și armonioasă cu ei!