În rețelele sociale am văzut o postare: o domnișoară scrie că nu crede în prietenia dintre bărbat și femeie.
Apoi se plânge că nu poate exista o prietenie adevărată nici între femei și atunci ea, sărmana, cu cine să prietenească? Și atunci eu i-am scris un comentariu de genul: puteți încerca să fiți prietenă cu capul. Am glumit, desigur… Dar pe urmă m-am gândit: de ce oare am scris acest comentariu?
De ce bărbații fac glume pe seama femeilor?
Mi-am amintit de următoarea constatare: glumele reprezintă frică ți agresiune ascunsă. O agresiune fricoasă. Inițial nu mi-a plăcut această frază. Cu toate acestea, după cum am înțeles mult mai târziu, în cazul meu a fost exact așa. Teamă, invidie și mânie.
Vă amintiți de „Crăiasa zăpezii”? Chiar de la început Troll, care a făcut o oglindă strâmbă, unde „tot ce era bun și frumos se micșora, iar răul devenea și mai rău”. Apoi discipolii lui Troll au vrut să ridice această oglindă spre cer, dar ea a căzut și s-a spart în miliarde de cioburi. Aceste cioburi nimereau în ochii și în inimile oamenilor care începeau să vadă lucrurile într-o lumină proastă și inima lor devenise mai rece decât gheața…
De când mă țin minte am făcut mereu glume și îmi părea că sunt foarte cool. Pentru fiecare replică aveam cel puțin 2, glumeam aproape tot timpul, fără zile libere și pauze pentru prânz, 24/7. Soția mea suferea cel mai mult din cauza acestor glume ale mele. Odată nu a mai rezistat și m-a întrebat: „De ce te comporți așa, dragul meu?” I-am răspuns: „Ce s-a întâmplat? E amuzant, e doar o glumă, nimic personal… Ha-ha-ha.”
Și aceasta era agresiune. Mă afirmam umilind-o. Deci este mai ușor să pari superior atunci când îl înjosești pe cel de alături. Mai ales dacă ai o soție cuminte și bună. Alături de asemenea soție trebuie fie să te dezvolți constant, fie să o umilești. Același lucru se întâmplă și în relația cu prietenii, colegii, rudele. Nu aveam curajul să discut deschis despre despre sentimentele mele, despre ceea ce nu-mi plăcea, îmi era frică.
De aceea recurgeam la glumele aspre care dureau. Deși credeam că erau doar niște „glume nevinovate”. Dar era de fapt un fel de frică și răzbunare pe care mi-o manifestam într-un mod atât de complicat.
Nu făceam glume pe seama celor care m-ar fi putut pune la punct. Intuiam că era destul de periculos.
Iar 1 aprilie era, în general, o zi neagră din calendar, o adevărată „Zi a răutății”.
Ați văzut vreodată vreo glumă reușită de 1 aprilie? Ca persoana dată să fie mulțumită? Eu nu am văzut așa ceva.
Cândva am primit un mesaj de la o domnișoară în care scria că o comunitate al cărei scop era să le sprijine pe alte persoane a decis să-mă ajute să-mi procur o mașină ieftină. N-am fost atent că era ziua de 1 aprilie. Am început a plânge de bucurie și recunoștință. Aveam pe atunci doi copii mici (unul cu handicap). Dar nu era nici o mașină. Am plâns. Apoi i-am povestit soției. Și ea m-a felicitat cu ocazia zilei de 1 aprilie.
În ultimii 10 ani încerc să nu mai fac glume de prost gust. Uneori este mai bine să taci decât să vorbești. În cazuri extreme, dacă simțiți că nu mai puteți rezista, puteți merge în localuri speciale unde să faceți glume, acolo unde lumea nu se ofensează.
De ce i-am scris totuși mesaj acelei fete? A fost doar o glumă. Nimic personal, era amuzant…
Dar să știți că a fost vorba de agresiune.
În primul rând am fost invidios. Aveam mai mulți abonați și like-uri decât mine, deși, în opinia mea, ea scria tot felul de prostii.
În al doilea rând eram furios. Fata din fotografie era frumoasă și atrăgătoare. Iar eu, din solidaritate bărbătească, m-am simțit jignit. De ce nu ar exista prietenie între bărbat și femeie?
În al treilea rând m-am simțit jignit, de parcă mi-ar fi spus personal: prietenești doar cu fete frumoase pentru că urmărești un sigur scop. Dar în realitate nu este așa! Sau, mai degrabă, nu este chiar așa, deși ar exista și o parte de adevăr. Nu este vorba despre atracție fizică, (sunt căsătorit și îmi iubesc soția), dar prefer să am prietene frumoase, bune și bogate pe care le-aș ajuta cu mai mare plăcere, dacă mi-ar cere-o, decât pe cele care nu sunt prea frumoase, bune sau bogate, chiar dacă ar avea foarte mare nevoie de ajutorul meu.
Aș dori să închei cu o întrebare: există oare umor „prietenos”? Cred că există. Atunci când faci glume frumoase care nu-i rănesc pe cei din jur. Sau dacă subiectul glumei voi fi eu însumi (dar și în acest caz trebuie să fie niște glume frumoase). Dacă veți face niște glume urâte, să știți că nu este vorba de umor, ci de niște cioburi rămase din oglinda lui Troll.