„Dacă vei observa vreo persoană suspectă”: greșeala fatală pe care o comit practic toți părinții

Persoanele străine n-ar trebui să se apropie de copilul Dumneavoastră!

Mămici și tătici, vă rugăm să ne acordați doar trei minute, este foarte important!

Pe parcursul anilor 2014-2015 am ținut sute de cursuri de formare în domeniul securității în cadrul cărora 2000 – 3000 de copii mi-au povestit despre cum își imaginează că ar arăta un infractor, pe cine vor ajuta pe stradă, cu cine vor merge fără a ezita și cum vor proceda în caz de pericol.

În continuare voi oferi concluziile realizate pe baza unei statistici exacte:

9 din 10 copii cu vârste între 7 și 9 ani nu cunosc numerele de telefon ale părinților lor. Gândiți-vă la ceea ce s-ar putea întâmpla în caz de copilul Dumneavoastră rămâne pe stradă fără telefon mobil, cum vă va contacta?

19 din 20 de copii de vârste diferite au răspuns că vor însoți o bătrânică amabilă până la cel mai apropiat magazin, școală, stație de autobuz.

19 din 20 de copii de vârste diferite au răspuns că-l vor ajuta pe vreun bătrânel să ducă un pachet, un cățeluș, o pisică, o servietă, o pungă etc. până la mașină.

În același timp 10 din 10 elevi din școlile primare le consideră în vârstă pe persoanele care au în jur de cincizeci de ani, iar cei din clasa întâi îi consideră în vârstă și pe cei de patruzeci de ani! Iar bătrânii „trebuie să fie ajutați”.

19 din 20 de copii din clasa I sau a II-a și aproximativ jumătate din copii cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani sunt sigurii că-i pot recunoaște cu ușurință pe răufăcători (aceștia trebuie să fie îmbrăcați în negru, sunt stranii, se ascund, au geantă mare, au un zâmbet artificial, oferă bomboane, sunt niște bărbați neîngrijiți care au în jur de 30-35 de ani, arată ca un om fără adăpost sau ca un criminal).

Cel puțin jumătate dintre copii au răspuns că vor alerga, în caz de pericol, spre scara blocului, în curte, undeva „unde te poți ascunde”.

Toți copiii cred că pot avea încredere în „adulții pe care-i cunosc”: din această categorie fac parte vecinii, părinții prietenilor, vânzătorii dintr-un magazin din apropiere, persoanele pe care le-au văzut măcar o singură dată.

19 din 20 de copii au răspuns că vor merge cu orice persoană care le cunoaște numele.

19 din 20 de copii de vârste diferite au răspuns că se vor incomoda să strige cu voce tare: „Ajutor! N-o cunosc pe această persoană!” în caz de cineva îi va lua de mână și-i va conduce undeva.

Și aceasta este doar o parte din această statistică tristă.

Detaliul cel mai important este acesta: încercați să excludeți cuvântul „suspect” în timpul conversațiilor cu copiii Dumneavoastră.

Un criminal adevărat care vă poate duce copilul departe ar putea să nu fie deloc suspect. De obicei nu atrage deloc atenția, este o persoană politicoasă, zâmbitoare, îmbrăcată decent, poate fi o femeie frumoasă sau un bătrânel îngrijit.

Spuneți copiilor că răufăcătorii „suspecți” există doar în filme și în știrile criminale de la televizor.

Un copil ar trebui să aibă încredere doar în membrii familiei sale, în profesori, poate în bonă și în șofer, în prietenii Dumneavoastră apropiați și atât!

Restul sunt persoane străine, care nu ar trebui să se apropie de copilul Dumneavoastră pentru a-i oferi ceva, să-i ceară ajutor sau pur și simplu să stea la taifas cu el. Se recomandă să-i învățați pe copii să răspundă în mod automat oricui: „Nu vă cunosc, deci nu vorbesc cu Dumneavoastră!” Și să încercați să-i convingeți pe copii că răufăcătorii nu poartă mască și pistol.