Dacă nu doriți să mergeți undeva, nu mergeți. Dacă nu doriți să vorbiți cu cineva, nu vorbiți. Nu doriți să plecați sau să zburați, refuzați acea călătorie. Nu are rost să găsiți argumente, să vă îndreptățiți, să vă obligați, să vă sfătuiți cu cei apropiați, aceasta este o ”nedorință” personală, ea se explică greu prin cuvinte.
Totul în interior se împotrivește și spune nu vreau! Înțelepții au încredere în acest sentiment! De exemplu, bancherul Morgan a dat altcuiva biletul pentru „Titanic”: eul său i-a spus: La naiba, acest „Titanic”. Eu nu voi pleca nicăieri. Nu știu de ce dar nu vreau să plec în această croazieră. Acest Pierpont Morgan și-a agonisit o mare comoară, doar pentru că și-a ascultat glasul din interior.
Rareori el își putea explica logic deciziile sale, dar ele erau corecte. El își fuma țigara, arunca cărțile și spunea doar „da” sau „nu”, probabil se conducea de cărți. Cine știe… Însă în acest fel el a devenit un bogătaș și a avut comori foarte multe. Și viața și-a păstrat-o.
Viața și-a păstrat-o și un simplu fochist. El plutea pe Titanic și fiind acolo el a citit o carte despre naufragii groaznice. Atunci el a fugit de pe el, chiar la primul port, însă și-a pierdut locul de muncă. El a rămas viu, iar de lucru și-a găsit în curând tot în calitate de fochist.
Intuiția nu vă înșeală, ea este mai veche decât rațiunea. Datorită intuiției au supraviețuit strămoșii noștri în cele mai periculoase momente. Nu trebuie, uneori, să căutăm prea multe explicații, să ne obligăm, să negăm acel sentiment și alte lucruri ciudate puțin studiate.
Bancherul și fochistul și-au salvat viața și nu doar ei. Mi-au povestit și alții astfel de povestioare. Agatha Cristi are un ciclu întreg de povestiri despre „semnalul roșu”, iar ea a trecut prin două războaie și mai multe călătorii periculoase.
De aceea trebuie să credeți în nu vrea-ul interior. Pur și simplu să credeți, doar atât. Ulterior, vom pleca, vom zbura, vom călători și ne vom întâlni cu cineva. Iar după mine, s-ar putea și să nu ne întâlnim. Să nu ispitim soarta…