Este dureros să spunem lucrurilor pe nume, dar acest lucru ne deschide multe oportunități.
Una dintre caracteristicile unei personalități sănătoase și echilibrate este cea de a spune lucrurilor pe nume și de a acționa direct, alegând calea cea mai scurtă. Fără modestie falsă, fără insinuări și ambiguități, dar direct și fără ocolișuri. Pe de altă parte o persoană neechilibrată și nesigură este nevoită să acționeze altfel: va recurge la manipulare sau la minciună ca să iasă din încurcătură, consideră psihologul Oleg Satov.
Această afirmație poate fi folosită ca un detector al propriilor noastre slăbiciuni și pentru antrenarea stabilității psihologice. Ori de câte ori ne sperie calea directă spre un scop anumit, trebuie să ne gândim care ar putea fi cauza acestei frici. Și apoi să ne luăm inima în dinți și să riscăm să acționăm în mod direct. Vom avea nevoie doar de câțiva ani pentru aceasta…
Cu toate acestea, menționează autorul în blogul său, multe persoane se blochează ori se comportă precum o fac unii copii.
Dar copiii, după cum se știe, au prea puțin control asupra lumii exterioare. Ei nu pot cere să li se îndeplinească toate dorințele, iar dacă ne cer acest lucru, oricum dorințele lor nu sunt întotdeauna îndeplinite. De aceea copiii învață să manipuleze pentru a obține ceea ce doresc, acționând pe ocolite și apăsând pe punctele slabe ale oamenilor din jurul lor. Astfel apar lacrimile, supărarea, isteria și capriciile în toate manifestările lor posibile.
Copiii acționează în mod similar și atunci când fac vreo șotie. În loc să-și recunoască greșeala, ei încearcă să scape de responsabilitate recurgând la minciună, la simularea bolilor și la alte trucuri psihologice.
Copiii sunt prea slabi ca să se confrunte direct sau să coopereze cu lumea exterioară. Într-o mare măsură aceasta este responsabilitatea părinților care nu le-au putut dezvolta sentimentul de siguranță copiilor lor.
Dar nu contează a cui este vina, deoarece la moment studiem comportamentul unor persoane care nu mai sunt copii, dar care continuă să se bazeze pe strategiile de supraviețuire ale copiilor.
Dacă pentru copil manipularea ar putea fi singurul sau cel mai simplu mod de a-și atinge obiectivele, un adult are o mulțime de posibilități de a acționa în mod direct și mult mai eficient.
Un adult poate cere direct anumite lucruri, pentru că și el poate oferi ceva în schimb. Un adult poate stabili condiții, pentru că este mai independent și are suficientă putere pentru a se apăra. Un adult poate recunoaște o greșeală făcută, iar analiza și corectarea unei greșeli îi vor aduce o nouă experiență plină de satisfacție.
Din punct de vedere psihologic tendința de a evita responsabilitatea este foarte extenuantă. Da, am putea fugi de responsabilitate, dar o astfel de manevră ne va crea, de fiecare dată, o mică gaură în sufletul nostru prin care va curge forța și buna dispoziție. Sentimentul de vinovăție care nu dispare nicăieri, ne va măcina lent în interior.
Este la fel ca incapacitatea de a ne exprima direct dorințele și de a ne realiza planurile. De ce să umblăm pe ocolite când putem să le spunem lucrurilor pe nume? De ce să ne fie frică, dacă nu ne amenință nimeni?
Totuși ne simțim deseori jenați când trebuie să cerem bani pentru serviciile noastre și facem aceste lucruri gratis, iar apoi ne supărăm și suferim din cauza că am fost folosiți. Ne incomodăm să cerem o majorare a salariului, deși ne plângem mereu că nu ne ajung bani. Ne este frică să căutăm singuri posibilități de avansare, sperând că ne va observa cineva vreodată.
Dar cei din jur apreciază anume sinceritatea și capacitatea noastră de a spune lucrurilor pe nume. Trăind cu frica de responsabilitate sau așteptând ca cineva să ne audă rugăciunile noastre și să ne îndeplinească dorințele, nu este cel mai bun lucru.
Și să știți că nu este chiar atât de dificil să acționăm corect și să acceptăm calm posibilele noastre greșeli. Cineva o poate face mai ușor, dar dacă vă înspăimântă, nu înseamnă că nu veți reuși: veți învăța această lecție acum, chiar dacă unii o studiază în copilărie.
Încercați, data viitoare, să vă recunoașteți greșeala. Recunoașteți-o, chiar dacă aveți posibilitatea de a evita acest lucru fără consecințe. Greșeala nu este un motiv pentru a vă considera vinovat, este doar o circumstanță neutră care necesită o acțiune și asta-i tot. Va trebui doar să spuneți: „Am comis o greșeală și vreau s-o corectez”.
Sau încercați să spuneți lucrurilor pe nume, direct, fără a recurge la manipulare sau la alte metode. Dacă este posibil să vă realizați dorința fără a spune vreun cuvânt, încercați să faceți acest lucru în tăcere.
Încercați aceste metode, veți rămâne surprinși de rezultatul lor!