Cum să-ți curăți mintea de mizeria gândurilor negative?

Se pare că setea de a pedepsi pe cineva, odinioară specifică perioadei medievale, nu a dispărut încă.

Toate maladiile, accidentele care au loc, starea proastă de sănătate, mânia și insatisfacția față de viață sunt doar câteva din consecințele intoxicației psihologice și mizeriei informaționale. Te-ai îmbolnăvit? Din ce cauză? Pentru că acum o zi cineva te-a acuzat de ceva. Ai lunecat și ai căzut, făcându-ți un cucui? De ce? Pentru că acum o oră cineva te-a criticat.

Te simți epuizat și nu mai ai nici un chef de viață, pentru că unul din membrii familiei tale te jignește în mod constant.

Ești speriat și eziți să începi un nou proiect, pentru că cineva ți-a spus anterior că nu ești capabil de nimic.

Ești slab.

Te simți depășit.

Sufletul tău și mintea ta se află sub ocupație.

Toate evenimentele de mai sus sunt consecințe ale intoxicației psihologice cu mesaje negative. Otrava de ordin psihologic compromite sistemul nostru imunitar și celelalte mijloace de apărarea ale organismului. Cu regret, oamenilor nu le poate fi interzis să critice, însă, putem refuza să ascultăm criticile, putem să nu interiorizăm. Acest lucru nu înseamnă că e cazul să reacționăm agresiv și neadecvat la orice critică. Ideea este să nu acceptăm critica răutăcioasă (cea care urmărește să ne facă doar rău, nu să ne crească moral) și să nu mai medităm asupra ei.

Același lucru este valabil pentru orice alt gen de mizerie informațională. De îndată ce cineva începe să-ți bage în cap idei care te pot bruia, mâhni și demotiva, ”închide-i ușa în nas”. Pentru a reuși acest lucru, trebuie să posezi două abilități: în primul rând, să identifici persoana toxică și, în al doilea rând, să previi pătrunderea cuvintelor sale în mintea ta. Chiar dacă uneori nu poți face față resentimentelor și fricilor, e suficient să conștientizezi că această murdărie este în capul tău și dacă se află acolo, ești doar tu responsabil, și nimeni altcineva.

Să pui o barieră în calea mizeriilor cognitive este o abilitate mai dificilă decât aceea de a recunoaște persoanele toxice. Pentru asta trebuie să-ți spui de fiecare dată când e cazul: ”Această informație nu-mi place, deci nu am nevoie de ea!” sau poți folosi, drept blocaje, expresii precum: ”Minciuni!” și ”Nu este interesant!”

Cel puțin unul din aceste blocaje trebuie să-ți vină în minte ca un reflex condiționat la mesajele toxice ale celor din jur. De menționat, că aceste blocaje sunt la nivel de gânduri și nu trebuie să fie neapărat mesaje rostite cu voce tare. Poți să reacționezi sau să răspunzi conform etichetei, însă mintea și sufletul tău trebuie să rămână imune la mizeriile lumii exterioare, în față cărora se va ”închide ușa”. Ești criticat, ești acuzat de ceva, cineva vrea să te sperie, altcineva vine cu presupuneri negative și catastrofale, cineva te face să te simți un nimeni, altcineva te jignește sau, pur și simplu, auzi niște vești/știri ce te fac anxios, răspunsurile tale interioare în toate aceste cazuri trebuie să fie: ”Nu mi-e plăcut, deci nu-mi trebuie! Minciuni! Nu este interesant!

Activează acest program în mintea ta și lasă-l să lucreze, înlăturând informațiile toxice care te fac să nu mai fii productiv. Plus la acestea, apreciază oamenii nu după criteriul ”Acest om a vrut să-mi facă rău?”, ci după criteriul ”Cuvintele și acțiunile acestui om îmi fac rău?”

Pentru a te proteja și mai bine de mesajele toxice și mizeria informațională, este bine să-ți construiești viața ghidându-te după principiul oglinzii, datorită căruia vei beneficia de o barieră protectoare dublă. Conștientizarea următorului fapt – ”Eu nu procedez așa cu oamenii!”, îți oferă dreptul să renunți la acest gen de interacțiuni cu oameni toxici.

Să înveți pe cineva e necesar, dar numai în situațiile adecvate și doar atunci când acest proces îi creează omului emoții și stări pozitive. Să înveți pe cineva înseamnă să-i oferi ceva fără a-i transmite mesaje negative, distructive, perturbatoare și chiar otrăvitoare.

Iată regulile după care trebuie să te ghidezi atunci când vei aplica principiul oglinzii în interacțiunile tale:

1. Nu critica și nu asculta critica.

2. Nu acuza nici măcar în gând și nu te simți vinovat.

3. Nu insulta și nu te simți insultat.

4. Dă celorlați doar replici formulate pozitiv, iar dacă este vorba de un avertisment important, atunci acesta trebuie să ilustreze fapte concrete, nu emoții. De exemplu: ”În această zonă, în ultima săptămână au fost săvârșite peste 13 infracțiuni”, în loc de ”Nu merge acolo! E foarte periculos!”

5. Nu speria și nu îți fie teamă.

6. Nu atenta la stima de sine a cuiva și nu asculta pe cei care atentează la stima ta de sine.

7. Nu scoate în evidență doar defectele celorlalți și nu acorda atenție celor care vorbesc doar despre defectele tale.

8. Nu construi montaje psihologice distructive pentru ceilalți și nu permite altora să-ți insufle gânduri și concepții negative .

Alte formulări ale principiului oglinzii  în comunicarea cu ceilalți ar fi:

1. Aprobă!

2. Încearcă să înțelegi motivele celorlați de a face lucruri rele!

3. Ai grijă de psihicul celuilalt!

4. Fă doar remarci pozitive!

5. Liniște-te-l pe celălalt!

6. Vorbește celorlalți despre cât de importanți și valoroși sunt!

7. Apreciază realizările și aptitudinile celorlalți!

8. Dacă poți, montează pozitiv alte persoane, luând în considerare două condiții: programarea trebuie să fie pozitivă nu doar din punctul tău de vedere și programarea nu trebuie să fie negativă pentru o persoană terță.

Dacă îți dorești să atenționezi pe cineva în privința unui comportament negativ pe care îl are și să-l faci să se corecteze, nu uita că unul și același gând poate fi întotdeauna formulat atât în mod pozitiv, cât și în mod negativ. Formulează-l mereu pozitiv.

Să dezveți pe cineva de ceva, înseamnă să-l înveți să facă opusul acelui lucru. Să încetezi să faci un lucru înseamnă să începi să faci altceva.

Oamenii sunt diferiți și își duc viața în mod diferit. Dar mai există oameni care manifestă respect față de ceilalți și față de sine, care au grijă de ceilalți și de sine, care înțeleg că fiecare om este o individualitate cu demnitate.

Și e vorba nu doar de punctul de vedere fizic, dar, mai ales, de aspectul psihologic. Trăim într-un timp în care suntem îndeajuns de culți încât să nu agresăm fizic, însă violența psihologică încă are loc pretutindeni și, chiar dacă nu este atât de evidentă, este mult mai dureroasă. Cu regret, setea noastră de a agresa, specifică mai mult Evului Mediu, nu a dispărut de tot, pur și simplu, acum nu mai este acceptat la nivel social ca aceasta să fie demonstrativă, acum e în vogă aparența omului bun…

Există o serie de dovezi convingătoare că a aduce un om în pragul sinuciderii este mult mai ușor prin intermediul violenței psihologice, decât prin intermediul celei fizice… De asemenea, este vorba și despre traume… O lovitură în abdomen poate fi mai ușor tratată decât un ulcer generat de o traumă psihologică, pentru că în cel de-al doilea caz este mult mai dificil de identificat și de înlăturat agentul distrugător. Acest agent poate să acționeze asupra psihicului omului de-a lungul multor ani și să genereze adevărate programe distructive, asemănătoare unor bombe cu reacție întârziată. Acest program nu poate fi tratat cu medicamente…

Nu îi agresa pe ceilalți și pune-ți un scut protector asupra minții și sufletului, fii fericit și nu te lăsa dărâmat de vorbele și acțiunile celorlați!