Cum să opriți crizele de isterie ale copilului: 2 metode care funcționează 100%!

Această situație se poate întâmpla cu fiecare părinte: uneori poate să vă pară că cineva va schimbat copilul. Într-o clipă copilul liniștit și ascultător se transformă într-o ființă incontrolabilă, care mereu plânge și este supărată pe toată lumea. Ori nu-i place culoarea lingurii, ori a dorit 5 clătite în loc de 4. Și așa toată ziua: plânge, plânge, plânge… Vi se pare că acest coșmar nu se mai termină. Concomitent, răbdarea este la limită. Cum să procedați în astfel de situații, cum să stopați aceste crize de isterie?

În ajutor vin cele mai neobișnuite soluții.

Peste câteva zile nu veți recunoaște copilul. El va redeveni foarte drăguț, blând, ascultător și bine dispus. Odată cu dispoziția copilului, în casă se va restabili armonia și fericirea și veți putea din nou să vă bucurați de statutul de părinte!

Empatia și înțelegerea

Mulți părinți sunt convinși că trebuie să aibă o atitudine loială față de capriciile copiilor săi, dar această atitudine nu este întotdeauna binevenită în cazul crizelor de isterie. Capriciile nu au legătură cu experiențele și emoțiile reale, nu trebuie să le tolerați și mai ales să le încurajați. De regulă, capriciile copilului sunt însoțite de țipete, comportament agresiv și răutăcios. Toate aceste schimbări în comportamentul copilului pot fi explicate de creșterea copilului și ”criza de la 3 ani”.

Regula nr. 1: excludeți televizorul, telefonul și orice gadget

Chiar dacă nu sunteți împotriva televizorului și obișnuiți să vizionați filme sau seriale, nu puteți nega influența negativă a televiziunii asupra psihicului încă neformat al copilului. Există momente când fluxul informațional de pe ecranele televizorului trebuie oprit.

La vârsta de 1-2 ani, chiar și o oră petrecută în fața televizorului este foarte mult. Interziceți jocurile electronice în timpul săptămânii. Desenele animate și gadget-urile sunt permise doar în zilele de weekend. Nu vă gândiți la ceea că aceste interdicții vor fi un stres pentru copil, gândiți-vă la beneficiile pentru psihicul copilului. Doar peste câteva zile comportamentul copilului se va schimba spre bine, stările de agresiune și iritație nemotivată vor dispărea, iar capriciile vor fi mai puține sau vor fi date uitării.

Chiar și cele mai inocente jocuri și aplicații pot fi motivul unui comportament rău sau a oboselii emoționale. Găsiți o cale de a înlocui televizorul cu lecții despre cum sunt construite aparatele electronice. Veți fi surprinși să vedeți cât de repede se va schimba viața dvs.

Regula nr. 2: interziceți capriciile

Chiar dacă poate să vă pară straniu, dar părinții pot interzice copilului să fie capricios. Îndată ce copilul începe să fie capricios și neascultător, trebuie să-l luați de mână și să-i spuneți: ”Oprește-te , lasă capriciile și hai să vorbim liniștit”. Dacă această frază nu va funcționa, puteți trimite copilul în altă odaie să se gândească la comportamentul său, după care să se întoarcă. Vorbiți fără agresivitate, cu o voce liniștită.

Fiți siguri, că această regulă funcționează. Câteva minute copilul se va gândi despre felul în care s-a comportat după care își va repeta rugămintea sau dorința cu o voce liniștită și normală. Pentru a deprinde copilul cu acest stil de comunicare veți pierde 1-2 zile, după care copilul va înțelege că toate capriciile sale sunt în zădar și va înceta să mai facă isterii.

Suport

Se întâmplă ca copilul să fie obosit, să aibă o dispoziție proastă sau să se simtă rău. Puțină tristețe este acceptabilă. Nu cereți unui copil de 3 ani lucruri extraordinare. Nu respingeți și nu îndepărtați niciodată un copil trist. Ascultați, mângâiați și îmbrățișați copilul.

Frazele precum ”bărbații nu plâng niciodată” sau ”te-ai supărat pentru un lucru de nimic” trebuie excluse din vocabular. Dați dovadă de multă răbdare, atenție și grijă. La urma urmei, uneori chiar și culoarea lingurii poate fi un motiv de tristețe. Puteți rezolva această problemă doar schimbând tacâmul. Fiți de acord, acesta nu este un motiv pentru care merită să se enerveze nici mama și nici copilul.