Cum ne distrugem fiicele. Nu am citit demult un articol atât de profund!

Ea spune: „Stau zi și noapte la serviciu. Nu-mi pot măcar aminti când am fost ultima dată în vacanță. N. iarăși m-a lăsat și a plecat la L. Îl înțeleg, ea este mai potrivită pentru el, este atletă, are mai mult timp liber. Au multe interese comune și, în general, este mai frumoasă.

Ultima dată când m-a îmbrățișat am simțit că-mi place foarte mult de el, dar după șapte ani am înțeles că nu vom avea niciodată nimic. Nu voi mai avea timp să nasc. M-am săturat să tot aștept”.

Ea spune: „Mama mă compara mereu cu alții. Spunea că sunt o fiică rea. O fiică bună este, în primul rând, o elevă sârguincioasă, în al doilea rând iubește sportul și, în al treilea, are o postură corectă. Și întotdeauna mi-o dădea exemplu pe o fată din clasa a treia care juca baschet, învăța bine și avea o postură corectă.

Avea o față de cal și niște ochi foarte mari. O uram. Am încercat să o imit, dar fără rezultate. Speram că dacă fetei celea i se va întâmpla ceva rău, mama va vedea acest lucru și, în cele din urmă, mă va iubi pe mine, nu pe ea.”

Ea spune: „Bunica n-a iubit-o pe mama. Bunicul a părăsit-o și ei i-a fost foarte greu. Muncea foarte mult, bea și o bătea pe mama. Ea îi spunea: „Dacă vei plânge mai mult, vei face pipi mai puțin”.

Ea spune: „Bunica mea a crescut în perioada războiului, când nu era nimic. Mâncau blinii din coji de cartof. Tatăl ei o bătea foarte tare, o lovea în cap.

Mama (străbunica mea) nu-i lua deloc apărarea. Apoi el a părăsit-o și a plecat la o femeie de la fabrica unde lucra și nu am mai auzit nimic despre el. Este clar că bunica nu știa cum să-și iubească copiii…”.

Ea spune: „Dacă voi avea o fiică, cum aș putea s-o iubesc? Nu știu cum? Trebuie mai să învăț cum să iubesc copiii înainte de a-i naște”.

Se uită pe fereastră, apoi își îndreaptă privirea spre mine: are ochii asemănători cu cei ai lui Scarlett Johansson. (De fapt seamănă foarte mult cu ea).

La un moment dat s-a întors lent spre mine întrebându-mă: „Ar trebui, probabil, s-o iert pe mama? Și atunci lucrurile se vor schimba?”

***
Un alt pas greșit. Vor să se schimbe pe sine, să meargă ca fata din clasa a treia, pentru ca mama s-o observe și s-o iubească. Apoi vrea să fie ca L. ca să-i fie pe plac lui N.

Apoi să învețe cum să-și iubească fiica inexistentă. Apoi să-și ierte mama. Dar ratează mereu același lucru: cine te va iubi pe tine însăți? Și cine te va vedea, dacă ești invizibilă chiar și pentru tine?

error: Content is protected !!