Cum a putut renunța la un asemenea bărbat? Deștept, chipeș, orice femeie și-ar dori să fie împreună cu el

Povestea noastră s-a încheiat imediat după nuntă.

– Să te trezești înaintea soțului, să-i pregătești micul dejun și să-l petreci la serviciu. – îi spuneau mama și bunica încă din copilărie.

Maria și-a sărutat cu drag soțul care dormea și s-a ridicat, deși nu voia, din patul cald și moale. Este păcat, desigur, că își petrec luna de miere acasă. Dar poate vor putea merge la anul în vacanță.

Amintindu-și de promisiunea făcută înainte de nuntă de a fi o soție bună, Maria a mers la bucătărie pentru a pregăti micul dejun.

A pregătit repede niște clătite, o omletă șuncă, un ceai cu mentă și a scos dulceața de căpșuni.

Din dormitor se auzea sunetul deșteptătorului, soțul ei se trezea foarte greu dimineața.

– Trezește-te, dragul meu, vei întârzia! Ion a mormăit ceva supărat. Deșteptătorul a sunat din nou.

– Ion, trezește-te! – i-a spus femeia pe un ton mai răspicat.

S-a trezit abia peste douăzeci de minute, micul dejun se răcise deja.

– De ce nu m-ai trezit? – i-a reproșat soției – acum voi întârzia cu siguranță.

Văzând micul dejun, s-a încrețit de parcă ar fi avut o durere de dinți și a strigat: – Urăsc ouăle la micul dejun!

A intrat în baie, s-a bărbierit și și-a spălat părul timp de cincisprezece minute.

Între timp Maria a reușit să gătească un terci de ovăz. Somnoros și nemulțumit, a strigat din nou:

– Mă hrănești cu mâncare de la grădiniță?! Nu mănânc așa ceva! Și ar fi bine să te îmbraci, nu umbla în halat prin casă!

După ce a mâncat în grabă câteva clătite, Ion a plecat la muncă, ocărând. Femeia, înghițindu-și cu greu lacrimile, se uita, prin geam, la mașina plecând. Nu a îndrăznit să se apere, mana și bunica au învățat-o că soțul are întotdeauna dreptate…

Și-a părăsit soțul abia după cincisprezece ani. A fugit noaptea, după ce el, fiind băut, a țipat la ea și, în final, a adormit.

Sfaturile mamei și ale bunicii nu au funcționat în cazul Mariei. Poate greșea fără să-și dea seama? Și-a pus de foarte multe ori această întrebare, dar nu a mai putut găsi un răspuns.

A venit la noi noaptea. Era împreună cu fiul și cu pisica lor. Avea mai multe vânătăi pe față.

– Nu mai rezist!

Au locuit la noi cam o lună, până și-a găsit un alt loc de muncă și un apartament. În acest timp am vorbit de mai multe ori la telefon cu rudele lui Ion care insistau ca Maria să se întoarcă acasă:

– Cum a putut renunța la un asemenea bărbat? Deștept, chipeș, orice femeie și-ar dori să fie împreună cu el!

Ion nu a venit niciodată. Poate chiar e mai bine așa…

În opinia Dumneavoastră este posibil să recunoaștem un tiran? Așteptăm cu nerăbdare să ne scrieți în comentarii!