Cum a apărut regimul de somn de 8 ore și, de ce strămoșii noștri dormeau noaptea în două reprize

Imaginați-vă că trăiți în secolul al XVIII-lea. La 20:30 vă culcați, iar la 2:30 vă treziți și mergeți în vizită la vecini.

În acele timpuri, somnul strămoșilor noștri se desfășura pe durata a 12 ore. Ei dormeau în două reprize, se sculau în toiul nopții și apoi se întorceau în pat înainte de a se ivi zorile.

Existența unui somn în două reprize a fost dezvăluită pentru prima dată de către Roger Ekirch, profesor de istorie la Institutul Virginia Tech.

Cercetările sale demonstrează că nu am practicat mereu somnul continuu de opt ore. Studiile sale dovedesc că oamenii aveau obiceiul de a dormi în două reprize.

Dovezile adunate de Ekirch descriu o prima repriză de somn care începea la două ore după lăsarea serii, urmată de o perioadă de veghe de 1-2 ore și de o a doua repriză de somn.

„Nu este vorba doar de numărul referințelor, ci despre modul în care se referă la asta, ca şi cum ar fi fost un obicei cunoscut de toată lumea”, a declarat Ekirch.

De exemplu, doctorul englez a scris că timpul ideal pentru studiu și reflecție este perioada dintre „primul somn” și „al doilea somn”.

Dar ce făceau oamenii în perioada de veghe dintre cele două reprize de somn?

În timpul perioadei de veghe, oamenii erau destul de activi. Adesea se ridicau din pat, mergeau la toaletă, fumau și uneori își vizitau și vecinii. Totuși, majoritatea oamenilor rămâneau în pat, scriau sau se rugau, purtau discuții sau întrețineau relații intime.

Potrivit lui Ekirch, se pare că referințele privitoare la cele două etape ale somnului au început să dispară în secolul al XVII-lea.

Roger Ekirch asociază această schimbare cu îmbunătățirea sistemului de iluminat stradal și cu o creștere semnificativă a cafenelelor care uneori erau deschise chiar şi noaptea.

Pe măsură ce noaptea a devenit un timp al activităților legitime, perioada de timp pe care oamenii o mai puteau dedica odihnei s-a diminuat.

Astfel noaptea nu mai era un timp destinat exclusiv somnului. De fapt, somnul pe timp de noapte este considerat o pierdere de vreme odată cu apariția iluminatului stradal.

Cercetătorii au efectuat un experiment care a durat patru săptămâni, la care au participat 15 bărbați care trăiau în locuințe slab iluminate pe timp de zi. Cu ei a început să se întâmple ceva ciudat.

Lipsa somnului este un fenomen obișnuit pentru majoritatea dintre noi – participanții au început să se trezească în mijlocul nopții:

Au început să doarmă în două reprize.

Timp de 12 ore, participanții dormeau de obicei în jur de 4 sau 5 ore, apoi se trezeau și erau treji timp de mai multe ore, apoi adormeau din nou până dimineața. În general, dormeau nu mai mult de 8 ore.

Perioada de veghe era caracterizată printr-un calm extraordinar, asemănător unei stări de meditație.

Russell Foster, profesor specializat în cercetarea ritmului circadian, împărtășește acest punct de vedere. „Mulți oameni se trezesc în timpul nopții și intră în panică. Le explic ce ceea ce experimentează ei este o întoarcere în timp, la modelul bi-modal de somn. Peste 30% dintre problemele medicale cu care se confruntă medicii pleacă direct sau indirect de la somn. Însă, până acum, somnul a fost ignorat în pregătirea medicală și există foarte puține centre unde se studiază somnul”, a declarat acesta.

Desigur, nu ne putem întoarce la stilul de viață de atunci, dar poate că am putea aplica aceste cunoștințe pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții și pentru a descoperi regimuri alternative ale minții și ale timpului.

Unele activități le facem mai cu spor în timpul dimineții, pe când altele pe timp de noapte

Gadget-urile distrag atenția și vă împiedică să adormiți. Studiile au dovedit că lumina produsă de aceste aparate și gadget-uri electronice vă păcălește mintea, care crede că este încă zi. Dați deoparte toate aceste instrumente care vă reamintesc de muncă, sarcini sau de alte activități. Închideți mobilul, iPad-ul, tableta și laptopul!

Folosirea unui gadget înainte de culcare poate afecta ciclurile somnului.

Unul din filosofii secolului XX, Jean Gebser, a scris în 1949 că timpul este cauza crizei civilizației occidentale. În dorința noastră de a ne conforma tendințelor, suntem implicați în tot ceea ce se întâmplă în prezent. Poate că aceasta este abordarea greșită. Este o atitudine greșită față de timp. Poate că trebuie să facem un pas înapoi și să fim prezenți; să nu cădem pradă erei digitale.