Copilul dvs. este oglinda familiei dvs.

Experiența de psiholog cunoaște multe adresări din partea părinților care în mare parte sunt un strigăt de ajutor: „Ajutați-mă, am un copil problematic!”, „Fiul meu este de necontrolat. Ce să fac?”

Dar există oare copii problematici? La această întrebare există doar un singur răspuns – nu!

Există doar părinți problematici. Iar copilul este oglinda familiei în care se reflectă totul: problemele dintre părințil, conflictele, relațiile reciproce dintre copii și părinți etc.

În asemenea cazuri se poate spune că oglinda este strâmbă? Iată această strâmbătate se reflectă în comportamentul negativ și de necontrolat al copilului.

Uneori acest comportament dificil poate fi ameliorat sau chiar total îndepărtat. Un rezultat pozitiv poate fi obținut dacă părinții își îmbunătățesc relația dintre ei și a atitudinii față de ei înșiși. Toate acestea acționează benefic asupra copilului. Însă schimbările sunt destul de rare , deoarece majoritatea părinților nu vor să-și șlefuiască neajunsurile. Ei doar solicită să fie corectat comportamentul copilului. Generațiile de acum nu sunt „dificile”, ci pur și simplu au nevoie de un mediu sănătos de dezvoltare.

Însă, există tot mai mulți părinți „dificili”. Iată câteva exemple grăitoare.

Părinții „generoși”

„Copilul meu nu trebuie să ducă lipsă de nimic.” Printre acești părinți nu întotdeauna sunt bogătași, ba din contra. Însă ei consideră că dacă copilul a vrut ceva, atunci el trebuie să primească, indiferent dacă îi este sau nu necesar.

Astfel de părinți înlocuiesc noțiunea de a iubi cu cea de a cumpăra. Copilul are nevoie de dragoste și atenție, iar nu de jucării extrem de scumpe. Nu cumpărați jucării doar ca copilul să nu vă deranjeze un timp. De asemenea, acești părinți angajează o bonă. Ea trebuie să aibă neapărat studii superioare, astfel încât copilul să se dezvolte bine intelectual.

Părinții generoși le oferă totul și se gândesc liniștiți: „Acum copii au totul și eu pot să am grijă de mine.” Dacă veți încerca să-i spuneți contrariul unui asemenea părinte, el va spune: „Nu poți fi fericit în săracie”.

Părinți „anxioși”

Pentru acești părinți orice gând sau întâmplare despre copil este un semnal de alarmă. Ei se neliniștesc pentru fiecare mișcare a copilului. Dar cel mai rău pentru părinți este teama. Frica că copilul nu va putea face ceva. Însă dacă el are nevoie trebuie ajutat. Citiți cartea lui Necrasov Al. „Dragostea mamei” și să încercați să răspundeți la întrebarea: „De unde oare a apărut expresia bărbați papă-lapte”?

Părinți „obosiți” 

Acești părinți au obosit înainte de a veni pe lume copiii lor. Probabil își făceau iluzii că viața de familie și educația copilului sunt în culori roz, iar odată ce încep să se confrunte cu „viața dificilă de zi cu zi” dintr-o dată își pierd interesul pentru viața conjugală și educarea copiilor. Expresiile cheie ale acestor părinți sunt: „Nu alerga!”, „Nu te cățăra!”, „Nu face aceea și cealaltă”, iar fraza de căpătâi este „M-am săturat de tine!” Rețineți că cel mai dureros lucru pentru un copil, chiar și pentru un matur este lipsa de atenție din partea celor dragi. Iar pentru a dobândi această atenție el este gata să facă orice. Este extrem de important să i se atragă atenție în diferite moduri. Copilul dorește să atragă atenția părinților asupra sa.

Părinți „perfecționiști”

Sloganul părinților este „Tu trebuie să fii cel mai bun.” Acești părinți au cel puțin două universități absolvite. Ei se străduie să dea copilul la cea mai prestigioasă grădiniță și școală. Pentru asta sunt gata să meargă în celălalt capăt al orașului și să-l dea la meditații pentru a se perfecționa. După părerea lor ei trebuie să fie eminenți. Mai mult, s-ar părea că profesorii supraîncarcă copilul intenționat cu discipline inutile, iar celor mai importante le acordă puțină atenție.

Părinții „ratați”

Este un paradox faptul că acești părinți, aparent, au dobândit foarte multe în viață. Deși dacă vom privi mai atent, atunci vom vedea multe dorințe neîndeplinite pe plan profesional. Nerealizarea lor a avut la bază diferite motive. De aceea, ei încearcă să-și realizeze visurile prin copiii lor. Astfel îi obligă să studieze, să facă antrenamente, să exerseze ore în șir, uitând de jocurile minunate ale copilăriei.

Dacă ei vor reuși printr-o minune să evite o cădere nervoasă, atunci ei vor reuși să-și realizeze visul. De fapt, al părinților lui.

Părinții „manipulatori”

Copilul este doar o modalitate de a-i influența pe ceilalți: soț, părinți, rude. Expresia „Nu este pentru mine, ci pentru copil” este pe ordinea zilei. Cu cât copilul este mai neajutorat sau bolnăvicios, cu atât părinții au șanse mai mari să-i influențeze pe ceilalți membri ai familiei. Deseori părinții încearcă să păstreze o familie distructivă și să pună mereu în centrul atenției problemele copilului.

Atunci când copiii cresc într-unul din mediile descrise mai sus, ei vor încerca mereu să evadeze din acesta. De aceea, apar inconștient mecanismele de protecție sau alte modalități conștiente de protejare de realitatea din jur, încercări de a-și raționaliza comportamentul său și dorința de a evita singurătatea.

Iată cum ne comportăm adesea cu copii noștri iubiți părinți. De aici trebuie să tragem concluzia că unii dintre noi sunt problematici, iar nu copii noștri.