Iată de ce ne simțim atât de bine în apă. Știința este de acord cu această părere!

Mulți din noi așteaptă cu mare nerăbdare ocazia să se relaxeze după o zi grea, în duș sau într-o cadă de baie cu apă caldă și spumă. Se pare că această dorință este justificată nu doar prin motive de igienă. Apa care curge pe pielea noastră, ne relaxează și ne liniștește. De ce se întâmplă acest lucru și-a propus să înțeleagă Bored Panda.

Uneori apare o dorință copleșitoare de a ne scufunda în apă cu tot cu cap. Unul din utilizatorii Tumblr s-a întrebat de ce se întâmplă acest lucru, de ce oamenii au atâta nevoie de apă, de ce starea de bine și relaxarea depind atât de mult de apă.

S-au găsit oameni, care pot explica acest fenomen din punct de vedere științific!

Ați simțit vreodată o dorință puternică de a înota? Nu pentru a vă mișca, ci doar pentru a fi în apă și a vă relaxa?

Da, acest fenomen poate fi numit diving-răspuns al mamiferelor. Iată de ce atât de mult ne liniștesc măștile de față și dușul. Strămoșii noștri amfibienii, au folosit acest fenomen pentru a încetini ritmul cardiac și a scădea temperatura corpului, ceea ce îi ajuta să nu piardă caloriile în timpul înotului. Acest lucru îi făcea să se simtă în siguranță, deoarece exista o probabilitate mică ca prădătorii să intre în apă. Creierul peștelui este viu și se simte foarte bine în fiecare din noi până în prezent. Acesta este activizat chiar dacă introduceți în apă doar fața.

Strămoșii noștri amfibieni au transmis generațiilor ulterioare instinctul de a sta timp de câteva ore sub ploaie.

Cea mai bună explicație a acestui fenomen menționează: „Este adevărat! Diving – reflexul, cunoscut și ca diving – răspuns și reflex pentru diving-ul mamiferelor, este un set de reacții fiziologice care (la scufundare) se regăsesc la toate vertebratele, care respiră cu oxigen. Reflexul optimizează respirația, distribuind în mare parte toate rezervele de oxigen în inimă și creier, ceea ce ne oferă posibilitatea de a ne afla sub apă o lungă perioadă de timp.

O simplă scufundare în apă creează efectul presiunii hidrostatice asupra corpului, adică, o parte din sânge de la nivelul membrelor este transportată înapoi spre inimă. Nervul vag impune, de asemenea, anumite vase de sânge să se contracte (vasoconstricții) și apoi să împingă încă mai mult sânge de la membrele noastre înapoi spre inimă și creier.

Reflexul de scufundare se manifestă puternic la mamiferele acvatice, printre care focile, vidrele, delfinii și bizamii și este mai puțin dezvoltat la alte specii, inclusiv la oameni (copii până la 6 luni) și păsări (rațe și pinguini).

Reflexul de scufundare este declanșat, în special prin răcirea și hidratarea mucoasei nazale și a feței în timp ce vă țineți respirația și este susținut de procesarea neuronală, care apare în chemoreceptorii carotidieni.

Efectul cel mai vizibil asupra sistemului cardiovascular, adică o încetinire a ritmului cardiac, este redirecționarea sângelui către organele vitale pentru conservarea oxigenului.

Splina reacționează și la respirația sub apă. Eritrocitele transportă oxigen în sângele și în țesuturile noastre. Celulele roșii suplimentare sunt stocate în splină și pot fi implicate în circulația sângelui spre exemplu în timpul stresului, în timpul hipoxiei, sângerării și efortului fizic intens.”

Astfel, când apa rece atinge fața și ne reținem respirația, ritmul cardiac scade și sângele ajunge în centrul corpului, ceea ce creează o senzație de relaxare și comfort emoțional.

Unele persoane folosesc acest reflex în scopuri practice:

Unii în situații de stres și de șoc își stropesc fața cu apă sau beau apă, ceea ce reduce frecvența cardiacă!

Alții în timpul unui atac de panică își scufundă fața în apă rece. Puteți acoperi capul cu o plapumă, pentru a face întuneric. Creierul va crede că este sub apă și va trimite sângele din mușchi către sistemul nervos central și inimă.

În acest mod reflexul de scufundare protejează creierul și inima noastră!

error: Content is protected !!