Oare cum rezistă? Cum? Explicați-mi și mie!
Bunicile americane nu stau cu nepoții. Când povestesc cuiva că bunicile noastre sunt gata să-și pună viața în pericol de dragul nepoților, toți rămân șocați…
Iar acum, apropo, eu trăiesc la fel fără bunici și fără susținerea celor apropiați. Și consider că este corect!
Da, bunicii ar trebui să fie prezenți în viața nepoților. Fără îndoială. Dar ei nu ar trebui să le ia locul părinților. Dacă, evident, nu a avut loc vreo tragedie: părinții s-au îmbolnăvit sau au murit.
Bunicii americani pot trăi într-un alt stat, vă pot suna doar o dată pe lună și ar putea veni doar la Crăciun. Cunosc foarte multe bunici. Da, ele sunt vizitate de nepoți. Le văd stând cu nepoții cam o dată la 2 săptămâni. Nimeni n-ar renunța la locul de muncă și la modul obișnuit de viata doar pentru a-și crește nepoții, a-i însoți la școală sau la grădiniță, din motiv că părinții sunt la serviciu. Și să știți că aici toată lumea muncește foarte mult, există o concurență foarte mare.
Aici nimeni nu locuiește împreună cu părinții. Excepție ar putea fi doar cazul în care părinții au nevoie de o supraveghere constantă. Dar când toți adulții sunt sănătoși, este evident că acest lucru este imposibil. Presupun că ei nici nu-și imaginează acest lucru.
Este atât de simplu să le transferați părinților educația copiilor voștri și propria voastră viață părinților voștri. Pare a fi, la prima vedere, atât de comod. De ce copilul nu ar putea petrece întreaga zi cu bunica? Dar să știți că ar putea apărea niște consecințe destul de grave.
Sunt de părerea că un alt lucru inacceptabil este dizolvarea frontierelor. Dacă locuiți împreună cu părinții și, mai ales, în casa lor, atunci, în mod automat, interesele lor vor fi mai importante decât ale voastre, deoarece locuiți în casa lor, ei sunt proprietarii care iau decizii. În acest caz va fi practic imposibil să aveți propriile voastre frontiere.
Ce părere aveți despre acest lucru?
V-a plăcut articolul? Distribuiți-l!