În timp ce îmi așteptam fiul, am auzit fără să vreau conversația profesoarei cu mama unei fetițe. Fata era lângă ele și se îmbrăca încet, fără să se grăbească.
Profesoara era nemulțumită de comportamentul fetei. „Este mereu distrasă, nu-i place matematica, mereu pierde pe undeva pixul, în pauză aleargă și sare în curtea școlii. Cum se poate așa ceva? Aceasta este o școală, nu este o grădiniță!” – îi zicea profesoara supărată mamei fetiței.
Mama a ascultat-o pe profesoară și apoi privit-o pe fiica ei.
— Ai auzit? Ioana, ai auzit? Vino aici!
În acest moment, Ioana și-a tras cu tristețe haina în nuanța liliacului. Apoi și-a pus căciula, a luat ghiozdanul și, în cele din urmă, s-a apropiat.
— Înțelegi despre ce vorbim? Nu ești disciplinată. Va trebui să îi spun totul tatălui tău.
Fata își studia în tăcere cizmele. Erau în nuanță de mov.
— Tata poate veni la școală, îi voi spune eu totul, adăugă profesoara.
— Perfect, Ioana, ai auzit? Mâine tata va veni la școală! – a zis mama victorioasă.
Ioana era cu capul plecat și continuă să-și studieze cizmele. În această luptă era singură. Absolut singură.
Iată care este părerea mea. Eu nu sunt psiholog. Nu cunosc care este situația, nu o cunosc pe mama, pe profesoară și nici pe fetiță. Și nici pe tatăl care mâine va veni la școală.
Dar știu un lucru.
În momentul în care vă uniți cu cineva împotriva copilului dumneavoastră, fie chiar și pentru o clipă, și pe bună dreptate, în acest moment își pierzi copilul.
Nu trebuie să fiți în tabăra opusă. Niciodată. Chiar dacă copilul a greșit. Fiți de partea copilului și împreună veți rezolva orice problemă. În caz contrar riscați să rămâneți singuri.
Tot ce trebuie să faceți în acest moment este să fiți de partea copilului. Nu stați departe de copil, treceți lângă el, chiar dacă nu sunteți de acord cu comportamentul lui.
Suntem împreună. Da, Alexandru, avem probleme. Pierdem pixuri și nu ne place matematica. Alergăm și sărim în curtea școlii. Ești un copil sau un cal de curse, cât poți sări?
Dar suntem împreună și este cel mai important!